Profesoara Doina Capşa revenea în 2014, la Editura „Nona” cu o nouă carte de reflecţie, rânduri trăite, gândite şi apoi aşternute pe hârtie după experienţa pe care autoarea a avut-o într-una dintre peregrinările sale pe la Mănăstirea Petru-Vodă.

„Rândurile ce urmează sunt închinate, în totalitate, Sfântului părinte Iustin Pîrvu, care a cunoscut Raiul în închisorile comuniste şi care a iubit toată viaţa sa întreită – sărăcie: cea materială (neogonisirea), cea duhovnicească (smerenia şi ascul­tarea) şi cea trupească (înfrânarea); acestui părinte mult iubit de mine nevrednica, cea care, «cu adevărat a trăit fericirile Domnului; căci sărac cu duhul ajungând, s-a îmbogăţit şi blând facându-se, a moştenit pământul; plângând s-a mângâiat, flămânzind pentru dreptate, s-a săturat, fiind milostiv s-a miluit; ajungând curat cu inima, l-a văzut pe Dumnezeu după cât s-a putut, făcător de pace; de dumnezeiasca înfierare s-a învred­nicit».

Sfântul părinte Iustin m-a sprijinit şi m-a ajutat de multe ori, m-a hrănit cu pâinea sa; şi eu cea lipsită, îi datorez atât de mult. Sunt săracă. Dar, de n-aş fi murit! Sunt flămândă, dar totuşi trăiesc din harul său, din binecuvântările şi multa sa dragoste…

Dorinţa mea arzătoare este ca aceia care citesc cartea să primească ajutor şi har de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile cuviosului părinte Iustin Pîrvu.

Mă bucur să scriu această carte, pentru că simt foarte multă dragoste faţă de sfântul părinte Iustin, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, care neobosit primea cu blândeţe şi dragoste miile de pelerini ce-i cereau sfatul şi ajutorul.” (Doina Capşa)