„Sprijinit pe o carte înflorită – Încercare de a cânta un nor” este o dublă antologie bilingvă de poezie scrisă de poeţi români din judeţul Neamţ şi poeţi italieni din regiunea Liguria.
„Sprijinit pe o carte înflorită” – titlul este dat de o poezie a lui Liviu Ioan Stoiciu (pagina 100) –, este un corolar de poezie nemţeană, autorii selectaţi pentru a pătrunde în această carte fiind regretatul Aurel Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe, Vasile Baghiu, Radu Florrescu, Mihai Merticaru, Emil Nicolae, Dorin Ploscaru, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Sava, Lucian Strochi. Prefaţa părţii româneşti a volumului îi aparţine criticului literar Cristian Livescu.
Întorcând cartea invers, cititorul vede o altă copertă. „Încercare de a cânta un nor”, titlul dat de poemul compus de Luciano De Giovanni (pagina 57). Aceasta este partea a doua (sau întâi, depinde de cum este luată în mâini volumul!) a antologiei. Sunt prezenţi cu versuri poeţii Elio Andriuoli, Elena Bono, Giuseppe Conti, Margheritta Faustini, Luciano De Giovanni, Vico Faggi, Giovanni Giudici, Roberto Pazzi, Bruno Rombi, Aldo G. B. Rossi, Italo Rossi, Edoardo Sanguinetti, Aurelio Valesi, Guido Zavanone.
Referindu-se la această lucrare bilingvă, profesorul Constantin Tomșa afirmă: „Antologia, realizată sub emblemele editurilor «Nona» (Piatra-Neamţ) şi «Campanotto Editore» (Genova), se compune din două părţi: o culegere de poezie românească a cărei selecţie a realizat-o poetul Adrian Alui Gheorghe şi o culegere de poezie realizată şi prefaţată de cunoscutul italienist clujean Ştefan Damian, care este şi traducătorul întregii cărţi, împreună cu Bruno Rombi pentru poeţii români.
În prefaţa pentru antologia de poezie românească, criticul Cristian Livescu realizează pentru cititorul italian, dar nu numai, un tablou succint, dar consistent al peisajului cultural din ţinutul Neamţ, de la modelele trecutului(.şcoala istorio- grafică românească întemeiată de Grigore Ureche, la Mănăstirea Bistriţa (p. VII) şi ţinuta conservatoare a civilizaţiei ţărăneşti etno-folclorice) la celebrităţile prin excelenţă avangardiste: suprarealiştii de faimă mondială Victor Brauner şi M.H. Maxy, expresioniştii Lascăr Vorel şi M. Blecher, ermetiştii Virgil Gheorghiu şi Ion Sofia Manolescu, muzicienii celebri Sergiu Celibidache şi Mihail Jora (p.VII), până la nucleul literar puternic şi stabil (p.VIII) ce s-a constituit în ultimele două decenii ale secolului recent încheiat, în jurul căruia s-a dezvoltat o grupare ce numără, în prezent, în jur de patruzeci de poeţi, prozatori, critici şi istorici literari. După o caracterizare de ansamblu a nucleului, criticul realizează pentru fiecare dintre cei antologaţi câte o scurtă dar relevantă caracterizare şi încheie etichetând întregul grup drept redutabil cu valori autentice, în plină afirmare (p.XI).
Celălalt prefaţator, apreciat cunoscător al literaturii italiene, profesorul universitar Ştefan Damian, după o prezentare a ceea ce are esenţial din punct de vedere cultural Liguria – Ţară a anticilor liguri, loc de naştere a lui Columb dar şi a numeroşi poeţi de clasă (p.I), ne atrage atenţia că pentru cititorul român avizat numele cuprinse în prezenta antologie (p.I) sunt deja cunoscute din volumul «Poesía ligure contemporánea / Poezie ligură contemporană» (Editura «Europa», Craiova, 1994), în care sunt antologate creaţiile a cincizeci de poeţi italieni contemporani, iar unora li s-au publicat volume de autor în ediţii bilingve: Italo Rossi («Fuga lui Icar»), Bruno Rombi («Universul de taină») şi Elio Andriuoli («Itinerarii»). Despre poeţii italieni ale căror creaţii au fost traduse în româneşte, Ştefan Damian precizează: « sunt continuatorii unei poezii lirice cu îndrăzneţe accente de modernitate dar şi de angajare socială, capabili să impună o conduită civică adesea incomodă (Elena Bono, Bruno Rombi, Vico Faggi, Giovanni Giudici, Edoardo Sanguineti), să dezvăluie neliniştea spiritului uman în faţa unor factori decis antiumani şi distructivi (Roberto Pazzi, Giuseppe Conte, Guido Zavanone) sau să cânte în accente particulare inexorabila decădere a fiinţei (Elio Andriuoli, Italo Rossi), ori să se lase purtaţi de o anume şăgălnicie spre accente ludice şi, aparent, exterioare ale existenţei» (p.II). Apoi, ca şi Cristian Livescu, Ştefan Damian realizează câte un crochiu de portret pentru fiecare dintre poeţii italieni incluşi în prezenta antologie.
Cartea este o nouă contribuţie la consolidarea legăturilor artei româneşti cu lumea culturală europeană din care face parte şi cultura română, fără complexe şi fără întrerupere de multesecole.
Cele două antologii sunt, cum spunea poetul Adrian Alui Gheorghe într-un interviu, într-un singur volum, două cărţi de vizită: una a scriitorilor figuri pentru cititorul român şi una adresată cititorului italian de către poeţii din Neamţ.
Nu putem încheia aceste rânduri fără a remarca, în mod deosebit, cele două ilustraţii color care înnobilează volumul: «Mandala» (ulei pe pânză, 1999) de Doina Daşchievici (pentru antologia românească) şi «Maison-Lumiere-Ciel» (ulei pe pânză, 1912-1913) de Luigi Russolo (pentru antologia italiană).”
Sursă de comentare: Constantin Tomșa, „Personalități ale culturii din județul Neamț”, editurile „Crigarux” și „Cetatea Doamnei”, Piatra-Neamț, 2014.
