SÂMEDRU (SFÂNTUL DUMITRU), DESCHIZĂTOR AL IERNII PASTORALE

Sâmedru, zeu al Panteonului românesc, incinerat simbolic în cadrul unui spectacu­los ceremonial nocturn, a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Salonic, din Calendarul ortodox. Împreună cu Sângiorzul, Sâme­dru împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara, între 23 aprilie şi 26 oc­tombrie, având ca miez al timpului data […]

PRACTICI POPULARE ROMÂNEŞTI – MOŞII DE SÂMEDRU

Practicile legate de cultul morţilor din sâmbătă de dinaintea zilei de Sâmedru sunt numite „Moşii de Toamnă” sau „Moşii de Sâmedru”. În această zi se împărţeau ofrandele (grâu fiert, colaci, lapte, unt, brânză) şi se invocau spiritele moşilor să aducă sănătate, belşug, spor în casă: „Voi, moşi, strămoşi,/Să-mi fiţi tot voioşi,/Să daţi spor în casă,/Mult […]

CREDINŢE POPULARE – LUCINUL, ZIUA FORMĂRII HAITELOR DE LUPI

Lucinul, zi plasată în perioada când lupii se strâng în haite în vederea reproducerii, este dedicată unei divinităţi pastorale. Numele şi data de celebrare au fost preluate din Calendarul ortodox (18 octombrie, Sf. Apostol şi Evanghelist Luca). Pentru prevenirea stricăciunilor provocate de lupi, se efectuau diferite practici magice: încleştarea dinţilor de la pieptenii cu care […]

SĂRBĂTORI POPULARE – VINEREA (VENERA) MARE. NUNTA OILOR

Sărbătoarea populară din Vinerea Mare este dedicată reprezentării mitice cu acelaşi nume, Sfânta Vineri, identificată în Panteonul roman cu Zeiţa Venera, iniţial protectoare a vegetaţiei şi fertilităţii. La latitudinea geografică a României ciclul de reproducere al ovinelor şi caprinelor poate debuta primăvara sau toamna. Din motive economice, ciobanii vărează turmele de oi separat de berbeci […]

DIN CREDINŢELE POPULARE ALE ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ – DE LA SFÂNTA VINERI LA SFÂNTA PARASCHIVA (14 octombrie)

Sărbătoarea Sfintei Vineri, ţinută cu mare dragoste în spaţiul românesc, provine din cultul zeiţei romane Venera (latinescul venere însemna „ziua săptămânii dedicată lui Venus”), nimeni alta decât zeiţa frumuseţii şi a dragostei din mitologia romană. Până în veacul al XlX-lea, sărbătoarea era numită Vinerea Mare de Toamnă sau Vinerea celor 12 Vineri, aceste denumiri folosindu-se […]

DIN VIAŢA ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ – ANUL NOU PASTORAL

Calendarul oierilor români era împărţit în două anotimpuri egale: vara pastorală, între Sângiorz (23 aprilie) şi Sâmedru (26 octombrie) şi iarna pastorală, între Sâmedru şi Sângiorz. Miezul verii era marcat de Sântilie (20 iulie), sfânt creştin care a preluat atribuţiile unui zeu preistoric al Soarelui şi focului, iar miezul iernii pastorale de Sânpetru Lupilor, divinitate […]

MITURI POPULARE – LEGENDA LUI SÂMEDRU

Povestirile despre Sâmedru ţin de două civilizaţii distincte: pastorală şi agrară, în unele legende, Sâmedru este cioban nedezlipit de turma pe care o supraveghează „într-un mijloc de codru, necălcat de picior omenesc”. Acolo, lângă stâna oilor, ar fi şi murit. Într-o poveste culeasă din zona Muscelului, Sâmedru se metamorfozează în porc, străveche reprezentare mitică a […]

SĂRBĂTORI POPULARE – PROCOAVĂ SAU SĂRBĂTOAREA PĂRULUI (1 octombrie)

Prima zi a lui Brumărel era consacrată altădată unui  sfânt care nu se regăseşte decât în imaginarul colecti. E vorba de „Sfântul” Procoavă. Creştinii-ortodocsi mai serbează în aceasta zi Acoperământul Maicii Domnului. Dacă nu am şti că acoperământul, sau capacul sicriului, se numea pocriş sau procovăţ, am crede că nu a existat nici o legătură […]

SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEŞTI – TECLELE BERBECILOR

Teclele, reprezentările mitice rele de foc şi lupi, celebrate în mediile pastorale în ziua de 24 septembrie, au preluat numele Sfintei Mucenice Tecla din Calendarul creştin ortodox. Local, sunt sărbătorite în zilele Berbecarilor (26-29 septembrie). Interdicţiile specifice acestei sărbători ne dezvăluie faptul că, la început, Teclele erau ţinute întru amintirea strămoşilor mitici, strămoşii aceştia luând […]

CALENDARUL POPORULUI ROMÂN – SĂRBĂTORILE ECHINOCŢIULUI DE TOAMNĂ

Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea celebrării unui străvechi început de an. Părinţii Bisericii creştine au suprapus aici, peste moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă de origine neolitică, sărbătorile Adormirii (morţii) şi Naşterii Fecioarei Maria. Fixând mai întâi moartea (15 august) şi, după o lună lunară, naşterea (8 septembrie), Biserica creştină a păstrat […]

SĂRBĂTORI POPULARE – SÂNTION DE TOAMNĂ (29 AUGUST)

Astăzi vom face referire, în avans, asupra unei sărbători pe care românii o respectă cu sfinţenie. Pe 29 august creştinii păzesc o zi de tristă aducere aminte: Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Boteză­torul. În popor există numeroase legende despre Sfântul Ioan Botezătorul. O asemenea legendă îl înfăţişează pe Ioan ca pe un beţiv care se […]

CREDINŢE POPULARE – CEASUL BUN LA NAŞTEREA COPILULUI

Momentul favorabil la naşterea copilului, când se crede că ar apărea pe cer o stea care îi va călăuzi viaţa până la moarte, este numit de popor ceas bun. La venirea şi plecarea omului prin naştere şi moarte participă, prin schimbări spectaculoase (apariţia şi căderea stelelor), întregul Univers. Măreţia astrală a existenţei româneşti este exprimată […]

CREDINŢE POPULARE – DESPRE SOARE

În credinţele populare, Soarele, personificare a astrului zilei, se trezeşte ca orice gospodar dimineaţa şi se odihneşte noaptea. El are trăsături şi calităţi umane; „Soarele dimineaţa când se scoală e copil de şapte ani şi cât umblă toată ziua şi vede răutăţile ce se fac pe lume, până seara capătă o barbă albă, până la […]

CREDINŢE POPULARE – VÂLVA, IPOSTAZE MITICE

Vâlva este o zeiţă telurică cARe însumează atribuţiile mai multor reprezentări mitice feminine. În unele tradiţii, aceasta este asimilată de Varvara, patroana minerilor, celebrată pe 4 decembrie. Ca duh al Pământului, este prezentă în tot şi în toate: în mine (Vâlva-Băilor), în păduri şi în arbori (Vâlva-Pădurii), pe ape (Vâlva-Apelor), pe holde (Vâlva-Bucatelor). Dacă păzeşte […]

CREDINŢE POPULARE – PĂMÂNTUL, MAMA NOASTRĂ

Personificarea neolitică a Pământului, Mama Glie, este atestată în cele mai neaşteptate unghere ale spiritualităţii româneşti. Pentru valoarea lor documentară reproducem câteva credinţe: „Pământul s-ar jelui lui Dumnezeu de neplăcerile care i le aduce omul: « – Doamne, mă zgârie, mă taie, nu mai pot! – Rabdă, zice Dumnezeu, că acuma se îngraşă omul de […]

CREDINŢE POPULARE – BOZUL, DIVINITATE FITOMORFĂ

Bozul, din familia Caprifoliaceae, este o divinitate fitomorfă, invocată să dezlege ploile în ceremonialul Paparudei, să vindece muşcătura de şarpe şi să alunge fulgerele pe timp de furtună. Tulpinile sale verzi sunt, în ceremonialul Paparudei, odăjdii îmbrăcate de persoana care joacă rolul zeiţei pluviometrice, ramurile uscate adunate de copii, femei curate sau iertate devin ruguri […]

OMUL ŞI OALA ÎN PROVERBELE ROMÂNEŞTI

În graiul popular oala şi strachina de pământ sunt termeni obişnuiţi de comparaţie pentru trupul şi sufletul omului. Oala are gură, buză, gât, burtă, toartă, mănuşă, mână, picior; când e bine arsă are glas frumos, când e ciobită sună răguşit; fecioara este asemuită cu oala nouă, neîncepută, fata greşită cu oala dogită, iar femeia bătrână […]

DIN JOCURILE ŞI FOLCLORUL COPILĂRIEI – „DE-A MAMA GAIA”

Asemănător limbii vorbite, jocurile şi folclorul copiilor sunt mari depozitare de relicve preistorice. Un exemplu este jocul „De-a Gaia” („De-a Mama Gaia”, „De-a Baba Gaia”, „Gaia şi Cloşca”, „De-a Puia Gaia”). Semnificaţia funerară a jocului şi valoarea documentară se desluşesc din prezentarea lui sumară: „după ce se aleg doi copii mai voinici, aceştia îşi împart […]

CREDINŢE POPULARE – MAMA GAIA, ZEIŢĂ CU CHIP DE PASĂRE

În textele de Zori, cântate la înmormântările oamenilor din unele sate din Oltenia, Banat şi sudul Transilvaniei, Zeiţa morţii apare în ipostaza unei păsări de pradă de zi sau de noapte: corboaica, gaia, vulturul. În sprijinul ipotezei existenţei unei zeiţe-pasăre a Morţii, Gaia (Gaea!?), în Panteonul carpato-dunărenilor sunt textele funerare din Cartea românească a morţilor, […]

CREDINŢE POPULARE – ÎNTRE SÂNTĂMĂRII, PERIOADĂ OPTIMĂ PENTRU SEMĂNATUL GRÂULUI

Perioada secetoasă a anului, dar favorabilă semănatului grâului, secarei şi orzului, cuprinsă între Sântămăria Mare (15 august) şi Sântămăria Mică (8 septembrie), este numită în Calendarul popular între Sântămării. După eşecuri şi reuşite îndelung repetate, românii au descoperit perioadele cele mai indicate pentru semănatul păioaselor pe care aveau să le transmită apoi din generaţie în […]

CREDINŢE POPULARE – ATRIBUŢII ALE ZEIŢEI-MAMĂ PRELUATE DE SÂNTĂMARIA MARE

Fecioara Maria apare în Panteonul românesc sub nume diferite: Sântămăria Mare (15 august), Sântămăria Mică (8 septembrie), Maica Precista, Precista Mare şi Precista Mică. Sântămăria Mare este cea mai îndrăgită divinitate feminină de către români. Este invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, de descântătoare pentru […]

MAICA DOMNULUI ÎN CALENDARUL POPULAR

La trecerea de la vară la toamnă, Calendarul popular păstrează amintirea morţii şi renaşterii Zeiţei-Mumă peste care Părinţii Bisericii creştine au suprapus moartea (Adormirea) şi naşterea Fecioarei Maria. Prin inversarea evenimentele care deschid şi închid viaţa Sfintei creştine, mai întâi moare (15 august) şi apoi se naşte (8 septembrie), Biserica creştină a preluat, de fapt, […]

CREDINŢE POPULARE – ALEGEREA NAŞULUI DIN DRUM, PRACTICĂ MAGICĂ DE STOPARE A MORTALITĂŢII INFANTILE

În cazurile de mortalitate infantilă ridicată, numele de botez era adesea schimbat prin diferite mijloace. Cel mai obişnuit, alegerea naşului din drum, a fost identificat în mai multe zone. Ţara Almăjului: „dacă face muierea băieţi mulţi şi mor şi face unul mai pe urmă şi-l face viu, atuncea îl înfăşuie şi-l ia o muiere şi-l […]

SATUL ROMÂNESC ARHAIC – FORMA ŞI MĂRIMEA SA

Asemănător întemeierii vetrei satului, moşia din jurul său se stabilea după ritualuri consacrate. Principala grijă a întemeietorilor era ocuparea unui teritoriu productiv suficient de mare pentru satisfacerea nevoilor de hrană, să poată fi muncit şi apărat de locuitorii satului. Documentele istorice consemnează în anul 1411 „(…) şi hotarul locului aceluia pustiu să fie cât va […]

PRACTICI POPULARE – BRAZDA SATULUI

Tragerea brazdei de plug în jurul vetrei satului a fost o practică magică obişnuită pentru apărarea simbolică a aşezărilor, cetăţilor şi statelor. O legendă a Antichităţii romane spune că „Gloria întemeierii Romei revenindu-i lui Romulus, acesta a trecut imediat la fapte, trăgând o brazdă în jurul Palatinului. Pământul aruncat afară simboliza zidul cetăţii, brazda şanţul […]

SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEŞTI – PROBEJENIA. MOŞII SCHIMBĂRII LA FAŢĂ.

Sărbătoarea din Calendarul ortodox din 6 august, Probejenia sau Schimbarea la Faţă marca în Calendarul popular hotarul între vară şi toamnă. La Probejenie se spunea, în unele zone, că începe călătoria berzelor, stârcilor şi a altor păsări migratoare. De acum, frunza codrului îşi schimbă culoarea, iarba încetează să crească, apele se răcesc şi sunt „spurcate” […]

CREDINŢE POPULARE ROMÂNEŞTI – ALUATUL, ARHETIP AL GENEZEI

Aluatul, materie sacră din care femeia prepară pâinea şi colacul, este, precum lutul, un arhetip al genezei. Ciclul vegetal al grâului, deschis de sămânţa semănată şi închis de sămânţa recoltată (seceratul), a fost asemuit cu naşterea, căsătoria şi moartea omului. Conform gândirii magice, spiritul grâului locuieşte în corpul plantei-mamă până când aceasta face sămânţă, după […]

CREDINŢE POPULARE ROMÂNEŞTI – CALUL ŞI LUPUL VĂZUŢI CA OROLOGII CALENDARISTICE

Dacă vorbeam săptămâna trecută  despre modul cum îşi împărţeau românii din vechime timpul zilei, astăzi ne propunem să aflăm împreună despre măsurarea timpului dintr-un an prin personificarea a două anotimpuri – vara şi iarna –, văzute prin intermediul a două animale – calul, respectiv lupul. Calul şi lupul, sunt două orologii preistorice de măsurat timpul […]

SĂRBĂTORI, CREDINŢE POPULARE – POSTUL SÂNTEIMĂRII

Sântămăria Mare este prefaţată de unul dintre marile posturi de peste an,care începea la 1 august (împuiatul Urşilor) şi se încheia la 15 august (Sântămăria Mare). La Probejenie (6 august), cea mai însemnată sărbătoare din timpul acestui post, este dezlegare de peşte. Abundenţa fructelor, legumelor şi zarzavaturilor de la sfârşitul verii şi începutul toamnei uşurează […]

CREDINŢE POPULARE – CUM MĂSURAU TIMPUL UNEI ZILE ROMÂNII DIN VECHIME

Pentru românii de altădată, Timpul diurn era compartimentat de două orologii, unul cosmic, poziţia Soarelui pe bolta Cerului, şi altul biologic, mesele zilei. Unităţile diurne de măsurat timpul se numeau: faptul zilei, moment matinal pentru aprecierea timpului, sinonim cu dis-de-dimineaţă şi dimineaţă. Faptul zilei are durata timpului scurs între răsărit şi prânzul mic, când soarele […]

LEGENDE POPULARE – ZÂNA GĂSITĂ DE BĂIEŞ

„Demult, pământul acesta era locuit de zâne. Dar ele or pierit pe rând, odată cu credinţa oamenilor. Care or mai fi rămas, se ascund prin văgăuni şi locuri neum­blate. Dansează pe crestele munţilor neostenite până în zori, când teama de oameni le împrăştie. într-o noapte, în vârtejul dansului, o zână o căzut într-o gură de […]

OBICEIURI POPULARE – ÎMPERECHEREA RUDARILOR (27-28 IULIE)

Pantelimon sau Pintilie Călătorul, frate cu Sântilie, este o reprezentare mitică a cărei zi de celebrare (27 iulie) este un important hotar în scurgerea timpului calendaristic. Acum se spunea că se întoarce crugul Cerului spre toamnă şi iarnă, că păsările, în special berzele (cocostârcii), se strâng stoluri pregătindu-se pentru plecare în ţările calde, iar cerbul […]

SĂRBĂTORI POPULARE – PINTILIE CĂLĂTORUL (27 iulie)

Pentru a despărţi anotimpurile între ele şi pentru a le da nume, românii din vechime au ţinut sub observaţie veacuri la rând natura înconjurătoare. Aşa, spre exemplu, au ajuns să considere, la un moment dat, că sărbătoarea lui Pintilie Călătorul era hotarul dintre vară şi toamnă, că tocmai acum, pe 27 iulie, „se întoarce crângu’ […]

SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEȘTI – OPÂRLIA ȘI FOCA

Opârlia este reprezentarea mitică a Panteonului românesc care provoacă incendii şi arsuri pe corp dacă nu i se prăznuieşte ziua la 23 iulie. În Moldova şi Dobrogea, Opârlia se numea Foca şi pedepsea cu incendii, arşiţă solară şi grindină oamenii care nu-i respectă ziua. Ea a preluat numele sfinţilor Foca pomeniţi de preoţi în biserici […]

TRADIȚII POPULARE ROMÂNEȘTI – HORA SÂNTILEI

Hora Sântiliei era un obicei prenupţial la miezul verii pastorale, când ciobanii coborâţi de la stâne îşi „băgau drăguţele în joc“. Intrarea unei fete în joc, în prezenţa obştii săteşti, era un prag obligatoriu pentru ca aceasta să poată fi peţită în vederea căsătoriei. Fetele neintroduse în joc la Sântilie aveau să privească hora de […]

TRADIŢII, OBICEIURI ŞI CREDINŢE POPULARE – HRAMUL

Hramul păstrează numele unui sfânt sau al unui mister creştin dat la încheierea construcţiei unui lăcaş de cult, biserică sau mănăstire. De multe ori, hramul bisericii a devenit nume al aşezării şi al târgului organizat de aceasta. Sub pavăza sfântului protector se desfăşura întreaga activitate a locuitorilor unei aşezări. Hramul bisericii devenea sărbătoarea întregului sat. […]

TRADIȚII, OBICEIURI POPULARE – APRINDEREA FOCULUI VIU

Focul aprins prin frecarea unor lemne uscate la urcarea oilor la stână care se menţinea nestins până la Sântilie, uneori până la coborârea oilor de la păşunile alpine, se numea foc viu. Arzând, se credea că acesta distrugea agenţii malefici, mistuia relele din preajma stânei şi ţinea în frâu vrăjitoarele răspunzătoare de toate necazurile şi […]

SARBĂTORI POPULARE – SÂNTILIE, ZEU AL FOCULUI

Sântilie, zeul focului şi al soarelui din Panteonul românesc, este identificat cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleisis din mitologia geto-dacă. Sub influenţa creştinismului, acesta a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Prooroc Ilie (20 iulie). La Sântilie, miezul verii pastorale, se organizau pe munţi vestitele Nedei şi Sântilii. Sântilie este o […]

SĂRBĂTORI ŞI CREDINŢE POPULARE – NEDEILE PASTORALE

Nedeile pastorale se ţineau pe plaiurile Carpaţilor şi aveau legătură cu celebrarea unei sărbători precreştine dedicată zeului focului şi al Soarelui. După creştinarea carpato-dunărenilor peste această sărbătoare creştinii au suprapus pe Sf. Ilie (20 iulie), numit de popor Sântilie. Deşi numele vechi al zeului s-a pierdut, oamenii au continuat să-i păstreze cultul pe înălţimile munţilor, […]

SĂRBĂTORI POPULARE – CIURICA ŞI CHIRIC ŞCHIOPUL

Ciurica este o năprasnică reprezentare mitică ce dădea femeilor dreptul să-şi pedepsească bărbaţii în ziua ei de celebrare, 15 iulie. În această zi se evitau loviturile de orice fel, certurile şi neînţelegerile din familie pentru a nu avea parte de ele în cursul anului. Amintirea acestei patroane a bătăii este păstrată de unele expresii adresate […]

SĂRBĂTORI ŞI CREDINŢE POPULARE – CIRCOVII DE VARĂ (14-22 iulie)

Pe vremuri, perioada cuprinsă între 14 şi 22 iulie era marcată de popor prin odihnă şi petreceri, sărbătorindu-se aşa-numiţii Circovi de Vară sau Circovii Marinei. În timp, perioada s-a restrâns la numai trei zile, cel mai adesea acestea fiind 16-18 sau 17-19 iulie; iniţial, Ciurica, Marina şi Sântilie, cele mai importante divinităţi ale perioadei, aveau […]

SĂRBĂTORI POPULARE – PANTELIILE. SOLOMONARII.

În Calendarul popular şi în Panteonul românesc, Panteliile (13 şi 27 iulie) sunt surorile lui Sântilie (20 iulie), năprasnice reprezentări meteorologice care pârjolesc şi ard fără milă recoltele în luna lui Cuptor. Se credea că forţa lor distrugătoare putea fi diminuată prin diferite interdicţii de muncă instituite cu 7 zile înainte şi cu 7 zile […]

CREDINŢE POPULARE – SOARELE DEVORAT DE VÂRCOLACI

După credinţele vechi ale românilor, eclipsele ar fi provocate de din trupul Soarelui ar curge şiroaiele de sânge, scenă apocaliptică ce s-ar reflecta în acel moment într-un vas umplut cu apă în curte. Din fericire, astrul zilei se reface imediat din bucăţile care cad din gura vârcolacilor. Vârcolacii care mănâncă sau întunecă Luna şi Soarele […]

LEGENDE POPULARE ROMÂNEŞTI – VIŢA-DE-VIE DĂTĂTOARE DE PUTERE

Se spune că un împărat umblând prin împărăţia sa, a văzut câte pricini pornesc de la vinul tulburător de minte. A hotărât atunci să stârpească copăcelul blestemat al viţei-de-vie. Împăratul a murit şi alţii i-au luat locul în scaun. Odată, un crai din ţara aceea a pornit la vânătoare de sălbăticiuni prin codru. Şi-mpuşcă, şi-împuşcă, […]

SĂRBĂTORI TRADIŢIONALE POPULARE – PRICOPUL ŞI GRINDINA (8 IULIE)

În fiecare an, pe 8 iulie, românii de altădată ţineau o sărbătoare numită Pricopul, Precup, Pricoche sau Procopii. Se crede că Pricopul pricopeşte grâul, secara, orzul, ovăzul, „pricopitul” nefiind altceva decât datul în copt a grânelor. Dacă unii oameni uitau cumva să serbeze cum se cuvine ziua Pricopului, aceştia aveau surpriza neplăcută să constate că […]

CREDINŢE POPULARE ROMÂNEŞTI – NAŞTEREA, CĂDERE DIN RAIUL INTRAUTERIN

Se ştie că strămoşii noştri, traco – geto-dacii, aveau o altă percepţie asupra a două momente bornă ale vieţii omeneşti: naşterea şi moartea. Spre deosebire de contemporaneitate, în antichitate înaintaşii românilor se bucurau la decesul unei persoane, în credinţa că  Zamolxe a luat-o lângă el, şi plângeau la naşterea pruncilor, gândindu-se la chinul vieţii pământeşti. […]

CREDINŢE POPULARE ARHAICE – UNELTE ALE MORŢII: SECERA ŞI COASA

În imaginarul popular Moartea este o femeie fioroasă cu coasa pe umăr sau cu secera în mână, cu care seceră, precum spicele de grâu, vieţile oamenilor. Simboluri ale morţii vegetale, coasa şi secera au devenit, treptat, unelte ale morţii omului, în vremurile preistorice cultura grâului a fost asemuită cu lacunara formulă a vieţii omului: naşterea, […]

SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEŞTI – ANA-FOCA ŞI COSMADINUL (1 A LUI CUPTOR)

Luna a şaptea a calendarului este dedicată lui Iulius Caesar, reformatorul unui calendar roman care cuprindea zece luni. Iulie este perioada când se înregistrează cele mai ridicate temperaturi, se coc şi se recoltează lanurile de grâu, motive pentru care poporul a numit-o şi luna lui Cuptor. Calendarul popular cuprinde mai multe sărbători şi obiceiuri dedicate […]

SĂRBĂTORI, CREDINŢE ŞI TRADIŢII POPULARE ROMÂNEŞTI – SÂNPETRU DE VARĂ, SFETNIC AL LUI DUMNEZEU

La sfârşitul lui Cireşar, românii celebrează Sărbătoarea lui Sfânţilor Petru şi Pavel. Divinitate care indică în Calendarul popular miezul verii agrare şi perioada secerişului, Sânpetrul de Vară a preluat data şi numele Sfântului Apostol Petru din Calendarul ortodox. În Panteonul românesc, Sânpetru de Vară este despărţit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, […]