CITITORII ÎN STELE ŞI ÎNŢELEPŢII SATELOR

Cerul cu imensa sa familie de aştri a ajutat întotdeauna oamenii să se orienteze în timp şi spaţiu. El le-a oferit informaţii meteorologice şi climatologice, le-a marcat începutul şi sfârşitul activităţilor zilnice, sezoniere şi anuale. Aştrii (stelele, planete, cometele) vizibili cu ochiul liber au fost numiţi de oameni în raport cu peisajul material şi spiritual […]

ASTROLOGIE POPULARĂ

Dintre multele credinţe populare româneşte, un loc important îl au aştrii pe care strămoşii noştri îi găseau pe cer şi cărora le acordau, spiritual precum şi în practică, diverse calităţi curative. În acelaşi timp, stelele au stat la baza întocmirii, vreme de veacuri de-a rândul, a calendarelor populare. În cele ce urmează vom enumera câteva […]

ASTRONOMIE POPULARĂ

Ordonarea vieţii sociale s-a efectuat prin observarea fenomenelor repetabile aflate în continuă mişcare pe Cer (răsăritul şi apusul Soarelui, fazele de evoluţie ale Lunii, echinocţiiie şi solstiţiile) şi pe Pamânt (succesiunea sezoanelor ploioase sau secetoase, ciclurile vegetale şi de reproducere ale animalelor). Capitolul ştiinţei populare care cuprinde observaţii şi reprezentări despre aştri, obţinute pe cale […]

CREDINŢE ŞI PRACTICI POPULARE – EXISTENŢA, DE LA LEAGĂN LA MORMÂNT

Existenţa sau viaţa de aici este jalonată de două hotare biologice majore: naşterea şi moartea omului. La venirea din altă lume, din preexistenţă, nou-născutul este un străin lipsit aici de identitate. Prin eforturi proprii şi ajutat de diferite personaje şi instituţii el se integrează treptat în existenţă. După aşezarea pruncului pe pământ imediat după naştere […]

CALENDARE POPULARE – MIEZURILE ŞI HOTARELE ZILEI

Ziua solară are două miezuri (al zilei şi al nopţii) şi două hotare (răsăritul şi apusul). În credinţa populară, miezurile timpului diurn erau momente critice în derularea şi împlinirea vieţii omului. La miezul sau puterea nopţii binele şi răul se confruntau cu putere. Treptat, spaţiul şi timpul nocturn se purificau, iar forţele binelui atingeau puterea […]

CALENDARE POPULARE – ZILELE, CĂLĂTOARE PE PĂMÂNT

Prima unitate de măsură a timpului oferită de cosmos pământeanului a fost ziua solară, împărţită în zi-lumină şi noapte. Aprecierea scurgerii timpului diurn, fără ajutorul ceasornicului, se făcea după poziţia Soarelui pe bolta cerească: dimineaţă, faptul zilei, la ziuă, dis-de-dimineaţă pentru răsăritul soarelui sau imediat după răsăritul soarelui; prânzul mic, prânzişor pentru momentul când soarele […]

CREDINŢE POPULARE – CIRCOVII DE IARNĂ. MIEZUL IERNII

Miezul sau puterea iernii pastorale, anotimp de şase luni deschis de Sâmedru la 26 octombrie şi închis de Sângiorz la 23 aprilie, este marcat de o sărbătoare de trei zile (15-17 ianuarie) dedicată unor năprasnice divinităţi meteorologice, Circovii de Iarnă. Aceştia ar fi răspunzători de manifestările violente ale naturii (viscole, vârtejuri, grindină, trăsnete) şi de […]

CREDINŢE POPULARE – SÂNPETRUL LUPILOR

În noaptea de 15/16 ianuarie, la Circovii de Iarnă, se spune că lupii s-ar strânge în haite la urlători unde încep să cânte urlând, ca să vină marea lor divinitate, Sânpetrul de Iarnă, să le împartă tainul, adică prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Acesta soseşte pe un cal alb la […]

CALENDAR POPULAR – SĂPTĂMÂNĂ

Unitatea de măsurat timpul egală cu numărul nopţilor scurse între două faze consecutive ale astrului lunar se numeşte săptămână. Vechile calendare lunare aveau timpul organizat pe luni lunare, care începeau la apariţia pe cer a Lunii Noi, şi pe săptămâni de şapte zile. Într-un an solar de trei sute şaizeci şi cinci de zile sunt […]

PRACTICI POPULARE – IORDĂNITUL FEMEILOR (TONTOROIUL FEMEILOR), PETRECERE DIONISIACĂ

Iordănitul Femeilor este o petrecere de pomină a nevestelor organizată în ziua şi în noaptea Sfântului Ion (7 şi 7/8 ianuarie), reminiscenţă a manifestărilor antice dionisiace. Femeile se adunau în cete la câte o gazdă, unde aduceau alimente (ouă, faină, carne) şi băutură pentru ospăţ. Toată noaptea mâncau şi beau din belşug, spunând că se […]

SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEŞTI – BOBOTEAZA

Începând numărătoarea zilelor de la Anul Nou, 6 ianuarie este creaţia biblică a omului. Pornind de la acest mit biblic al creaţiei omului de către Dumnezeu, Părinţii Bisericii creştine au fixat dubla naştere a Pruncului Iisus: fizică şi spirituală (Botezul). Comasarea celor două mari evenimente creştine într-o singură zi, logică din punctul de vedere al […]

LEGENDE POPULARE ROMÂNEȘTI – LEGENDA LUI CRĂCIUN

După cum se ştie, Crăciun, ca zeu solar de origine indo-europeană, a fost specific teritoriilor locuite de strămoşii autohtoni ai românilor, geto-dacii, identificat cu zeul roman Saturn şi cu zeul iranian Mithra. Determinativul de moş indică vârsta celui care trebuie să moară şi să renască împreună cu timpul calendaristic la Anul Nou. Divinitatea se naşte […]

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ALE ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ Povestea obiceiurilor şi datinilor moştenite din moşi strămoşi (IV)

Zilele de sărbători în comuna Tarcău Preotul Gheorghe Verşescu istoriseşte atmosfera din Ajun de Crăciun din casele ţăranilor, dar şi obiceiurile de Anul Nou Pe 24  decembrie, în dimineaţa de Ajun deci, „preotul şi cu dascălii, de pe la patru dimineaţa, umblă cu icoana Naşterii Domnului Iisus Hristos din casă în casă, începând cu [satul, […]

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ALE ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ Povestea obiceiurilor şi datinilor moştenite din moşi strămoşi (III)

MOŞ AJUNZiua de ajun a Ajunului; asemănările lui Moş Ajun  cu Moş Crăciun Pătrunşi deja în cadrul zilei de ajun a Naşterii Domnului, merită subliniat faptul că această zi este patronată de Moş Ajun, cel care, sub influenţa creştinismului, cu timpul, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun. Cu toate astea, şi […]

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ALE ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ Povestea obiceiurilor şi datinilor moştenite din moşi strămoşi

OBICEIURI PRACTICATE  DE CRĂCIUN Colindul, colindul cu steaua, Vicleimul sau Irozii, dar şi Turca din timpul lui Cantemir Colindatul nu este un obicei practicat în cinstea Naşterii lui Hristos, afirmaţie sprijinită de  faptul că însuşi Iisus mergea cu colinda pe cînd era copil. Colindele din vremea aceea aveau menirea de a anunţa un an nou […]

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ALE ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ Povestea obiceiurilor şi datinilor moştenite din moşi strămoşi (II)

PRACTICI POPULARE DIN SEARA AJUNULUI LUI MOȘ AJUN – CALENDARUL DE CEAPĂ ȘI COLINDEAȚA În seara ajunului lui Moş Ajun se face aşa zisul calendar de pâine. Adică, este unsă lama cuţitului cu suc de ceapă şi apoi este înfiptă într-o pâine. După vreo trei-patru ore este examinată lama. Dacă o faţă va fi mai […]

PRACTICI POPULARE ARHAICE – BUTUCUL DE CRĂCIUN

Butucul de Crăciun a fost multă vreme substitut al zeului mort reprezentat de un trunchi de stejar tăiat din pădure şi ars pe vatră (incinerat) în noaptea de 24/25 decembrie. Copacul tăiat (butucul) simboliza moartea anuală a zeului Crăciun care renăştea, prin ritul funerar de incinerare practicat de daci şi de daco/romani, înainte de creştinare. […]

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ALE ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ – Povestea obiceiurilor şi datinilor moştenite din moşi strămoşi (I)

CRĂCIUNUL LA ROMÂNI Schimbarea datei Crăciunului de la 6 ianuarie la 25 decembrie În creștinismul primitiv Sărbătoarea lui Christos nu exista, nu era serbată. Mai târziu, odată adoptată această sărbătoare, se pare de către creştinii egipteni, ea era fixată pe 6 ianuarie. Pentru stabilirea acestei date se luase în considerare faptul că ziua a şasea […]

CREDINȚE ȘI PRACTICI POPULARE – IGNATUL, REPREZENTARE MITICĂ A FOCULUI

Divinitatea Calendarului popular legată de cultul focului şi al Soarelui care a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodox este numită de români Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul sângeros al porcului – substitut preistoric al spiritului grâului –, şi ritul funerar de incinerare (pârlitul porcului) în ziua […]

DIN CREDINȚELE POPULARE STRĂMOȘEȘTI – BUSUIOCUL, PLANTĂ A DRAGOSTEI

Busuiocul, plantă ierboasă originară din India şi China, cu miros caracteristic şi foarte puternic, se semăna, în trecut, de fete şi femei în ziua de Sângiorz. Prin proprietăţile sale febrifuge, diuretice şi antispasmodice, busuiocul era folosit în medicina populară, în practicile cultice creştine, în obiceiurile familiale şi calendaristice. Conform legendei, busuiocul s-ar fi născut din […]

PRACTICI POPULARE ROMÂNEȘTI – DESCÂNTEC DE GÂLCI

Multe sunt practicile populare pe care le foloseau românii din vechime. Printre ele, un loc însemnat îl ocupă descântecul. Acesta, la rândul său, era de multe feluri, cele mai cunoscute fiind de deochi, de boală, de dezlegare ori de legare. Printre bolile cu care se pricopsește omul de-a lungul vieții se găsește și cea de […]

CREDINŢE POPULARE – SFÂNTUL NICOLAE, OCROTITORUL CORĂBIERILOR

Principalele criterii de ierarhizare a reprezentărilor mitice în Panteonul românesc sunt puterea şi atribuţiile lor: unele dezleagă ploile, altele le leagă; unele căsătoresc fetele şi ajută femeile la naştere, altele îmbolnăvesc şi iau sufletele oamenilor; unele păzesc sau transportă Soarele pe bolta Cerului, altele îl devorează în timpul eclipsele. Astfel, în unele legende şi credinţe […]

PROROCIREA ANULUI

Practicile magice de prorocire a anului, în special de aflare a rodului pomilor fructiferi, se efectuau la una dintre sărbătorile care încheiau Anul Vechi şi deschideau Anul Nou: Sântandrei, Varvara, Sânnicoară, Bobotează. Crenguţele tăiate de la diferiţi pomi fructiferi se puneau, în seara acestor sărbători, într-o oală cu apă la temperatura camerei locuite. După modul […]

SÂNTANDREI, ANUL NOU DACIC

Sărbătorile şi obiceiurile de la sfârşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie corespund, ca dată calendaristică, cu Dionisiacele Câmpeneşti ale tracilor şi Saturnaliile romanilor. în această perioadă Părinţii Bisericii creştine au fixat data de celebrare a Apostolului Andrei care a propovăduit credinţa în Iisus la Dunăre şi Marea Neagră în primele decenii ale mileniului întâi […]

NOAPTEA STRIGOILOR

Apariţia celor doi sfinţi-moşi, Moş Andrei şi Moş Nicolae, începutul iernii şi punerea în mişcare a haitelor de lupi sunt semne evidente de îmbătrânire şi degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deteriorează neîncetat, astfel că pe 29/30 noiembrie, în Noaptea Strigoilor, se ajunge la starea simbolică de haos, cea de dinaintea creaţiei; noapte de spaimă, […]

PRACTICI POPULARE ROMÂNEŞTI – BOCETUL ANDREIULUI

La cei vechi, moartea şi renaşterea divinităţii adorate era substituită ritual de un sacrificiu (pom, animal, pasăre, om şi chiar a unui obiect însufleţit simbolic). Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la românii din Transnistria: Bocetul Andreiului. Fetele, după confecţionarea unei păpuşi din cârpe, […]

PRACTICI POPULARE ROMÂNEŞTI – ACTE DE DIVINAŢIE

Spiritele morţilor care mişunau pretutindeni în noaptea de Sântandrei favorizau efectuarea unor acte de divinaţie. Persoanele cele mai interesate să valorifice ocazia oferită de Noaptea Strigoilor erau fetele, cu nelipsita lor grijă, căsătoria. Practicile de divinaţie efectuate la fântână, la coteţul porcului, la gardul şi poarta gospodăriei, la masa încărcată cu usturoi aveau unul şi […]

CREDINŢE ŞI PRACTICI POPULARE – OMUL ŞI POMUL

În anumite contexte rituale şi ceremoniale, omul şi pomul sunt termeni obişnuiţi de comparaţie. Pomul îl poate înlocui şi adăposti simbolic pe om, îi poate deveni frate, soră, soţie. Răspunsul la ghicitoarea megleno-românilor „Pom cu picioarele în sus” este omul. Dacă se înlocuieşte cuvântul picior cu sinonimul său popular crac, atunci textul ghicitoarei ar deveni […]

CREDINŢE ŞI LEGENDE POPULARE – FATA URIAŞULUI

Credinţa în uriaşi (căpcăuni, jidovi) este atestată frecvent în toponimia şi folclorul românesc. Ei ar fi cărat pământul cu poala pentru ridicarea movilelor din zonele extracarpatice, microforme de relief antropice atestate de arheologi ca tumuli funerari din epocile bronzului şi fierului. Tot ei ar fi construit şi locuit în davele şi cetăţile descoperite pe teritoriul […]

CREDINȚE POPULARE ROMÂNEȘTI – SPIRITELE PĂDURII

Spiritele pădurii sunt reprezentări mitice care ar sălăşlui în copaci şi în planta numită Muma-pădurii. Acestea ar lua înfăţişare de animal (iapă, bivoliţă, vacă) şi de om înfricoşător (Muma-Pădurii, Fata-Pădurii, Moşul-Codrului, Omul-Pădurii, Pădureana, Ciuma-Pădurii). Ele pot fi întâlnite noaptea, pe lună plină, în păduri şi tufişuri, pe câmpii şi la răscruci de drumuri unde pedepsesc […]

SĂRBĂTORI POPULARE – (V)OVIDENIA

Ziua intrării în Biserică a Fecioarei Maria, numită Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde în Calendarul popular cu celebrarea unei năprasnice divinităţi a lupilor, Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Local, în Bucovina, se credea că în această zi s-ar fi născut Domnul Hristos. Sărbătoarea de Ovidenie împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea […]

PRACTICI POPULARE – NOROCITUL ANULUI

La Sântandrei, după toate probabilităţile Anul Nou dacic, abundau practicile magice de aflare a ursitei, a viitorului soţ. Fata de măritat prepara din faină de grâu o turtiţă subţire şi foarte sărată numită Turtucă de Andrei. În deplină curăţenie trupească şi sufletească, o cocea pe plita sobei şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care […]

PRACTICI POPULARE – COVAŞA, BĂUTURĂ RITUALĂ

Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Sântandrei, se prepara din mălai şi făină, uneori numai din mălai de porumb sau de mei, o băutură fermentată numită covaşă. Literatura etnografică descrie două tehnici de preparare a covaşei: din mălai şi făină sau numai din mălai. În primul caz se luau mălai şi făină, în părţi […]

Toiagul de ceară, lumânare de mărimea mortului

Lumânarea de mărimea mortului încolăcită ca o spirală şi aprinsă în momente ale ceremonialului funerar este simbolul drumului lung care separă lumea de aici de lumea de dincolo. în raport de zona etnografică, el se numeşte privighetoare, stat, toiag, boi etc. în cântecele funerare Zorile sunt rugate să dea răgaz defunctului să-şi facă statul, numit, […]

CREDINŢE POPULARE – DESCÂNTEC PENTRU CEASUL RĂU

Duhul malefic care umblă, îmbolnăveşte, îndeamnă la rău şi poceşte sau omoară pe cei care îi ies în cale este numit de popor Ceasul rău sau Ceasul slab. El poate apărea în orice moment al zilei şi în orice moment al anului. Dar, spre deosebire de zilele de duminică, luni, miercuri, joi şi vineri care […]

DIN CREDINŢELE ŞI MITURILE POPULARE – GĂDINEŢII. VÂNTUL, FECIOR DE ÎNSURAT.

Gădineţii este un eufemism folosit pentru lupi. În perioada sărbătorilor dedicate lupilor (Filipii de Iarnă şi de Toamnă, Filipul cel Mare, Sântandrei, Sânpetru de Iarnă) se evita pronunţarea cuvântului lup sau dacă era. necesar, i se spunea Gădineţ. Numai la simpla pronunţare a cuvântului lup, acesta auzea şi venea „în vizită” prin grajdurile vitelor şi […]

SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEŞTI – FILIPII DE TOAMNĂ ŞI LĂSATUL SECULUI DE CRĂCIUN

Filipii de Toamnă, haită divină Filipii de Toamnă, năprasnice personificări ale lupilor, sunt o haită divină a cărei căpetenie, Filipul cel Mare sau Filipul cel Şchiop, este sărbătorit la Ovidenie (21 noiembrie) sau la Sântandrei (30 noiembrie). La încheierea perioadei de gestaţie a lupilor, la Circovii de Iarnă (16-18 ianuarie), crescătorii de animale sărbătoreau o […]

DIN CALENDARUL POPULAR AL ROMÂNILOR – SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI MUCENIC MINA SAU ZIUA TÂLHARILOR

Ziua din Calendarul popular dedicată personajului doveditor al răufăcătorilor, Mina, care a preluat din Calendarul ortodox numele şi data de celebrare ale Sfântului Mucenic Mina (11 noiembrie), este numită, prin Moldova, Ziua Tâlharilor. Dintre practicile magice efectuate pentru aflarea adevărului în perioada 11 noiembrie (sărbătoarea Sfîntului Mina) – 25 decembrie (Sărbătoarea de Crăciun) despre hoţi, […]

CREDINŢE POPULARE – DESPRE ARHANGHELI. TURTA ARIEŢILOR.

Sfinţii Mihail şi Gavril, sărbătoriţi pe 8 noiembrie, sunt numiţi de popor Arhangheli. În tradiţiile populare, arhanghelii sunt conducători ai cetei îngerilor şi responsabili cu transportul sufletelor morţilor. Unde sunt consideraţi patroni ai turmelor de oi, Arhanghelii se prăznuiau două zile la rând (8 şi 9 noiembrie). Unde se credea că aceştia preiau şi conduc […]

PRACTICI POPULARE – SAREA ŞI SALARIUL

Sarea a fost unul dintre cele mai cunoscute produse de schimb ale omenirii prima formă de schimb, trocul, prin care puteai obţine orice marfa dorită dacă aveai sare, până la numele primit de soldat şi plata acestuia, soldă (cuvinte care vin de la indo-europeanul sare, lat. sal, salis „sare”), istoria consemnează modalităţile diferite de a […]

PRACTICI ŞI CREDINŢE POPULARE – POMANA ŞI ZICEREA „A DA PIELEA POPII”

Pomenile date de o persoană înainte de a muri sau, după moarte, de o rudă apropiată a acesteia, sunt ofrandele (jertfele, sacrificiile) de care va beneficia în lumea de dincolo. Acestea se dau în anumite momente ale ceremonialului funerar: în zilele care preced înmormântarea, la înmormântare, la şase săptămâni, la plecarea sufletului, şi, după înmormântare, […]

CREDINŢE ŞI PRACTICI POPULARE – BURICUL, GURĂ ASTUPATĂ A TRUPULUI

Buricul este una dintre gurile trupului uman astupată de moaşe, prin legare cu aţă de cânepă, la naşterea copilului. Ca o poartă sacră, el desparte viaţa intrauterină, preexistenţa, de cea extrauterină, existenţa. Spre deosebire de gura ascendentă, prin care ies, la moarte, sufletele părinţilor, moşilor, strămoşilor, şi de gura descendentă prin care ies, la naştere, […]

SÂMEDRU (SFÂNTUL DUMITRU), DESCHIZĂTOR AL IERNII PASTORALE

Sâmedru, zeu al Panteonului românesc, incinerat simbolic în cadrul unui spectacu­los ceremonial nocturn, a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Salonic, din Calendarul ortodox. Împreună cu Sângiorzul, Sâme­dru împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara, între 23 aprilie şi 26 oc­tombrie, având ca miez al timpului data […]

PRACTICI POPULARE ROMÂNEŞTI – MOŞII DE SÂMEDRU

Practicile legate de cultul morţilor din sâmbătă de dinaintea zilei de Sâmedru sunt numite „Moşii de Toamnă” sau „Moşii de Sâmedru”. În această zi se împărţeau ofrandele (grâu fiert, colaci, lapte, unt, brânză) şi se invocau spiritele moşilor să aducă sănătate, belşug, spor în casă: „Voi, moşi, strămoşi,/Să-mi fiţi tot voioşi,/Să daţi spor în casă,/Mult […]

CREDINŢE POPULARE – LUCINUL, ZIUA FORMĂRII HAITELOR DE LUPI

Lucinul, zi plasată în perioada când lupii se strâng în haite în vederea reproducerii, este dedicată unei divinităţi pastorale. Numele şi data de celebrare au fost preluate din Calendarul ortodox (18 octombrie, Sf. Apostol şi Evanghelist Luca). Pentru prevenirea stricăciunilor provocate de lupi, se efectuau diferite practici magice: încleştarea dinţilor de la pieptenii cu care […]

SĂRBĂTORI POPULARE – VINEREA (VENERA) MARE. NUNTA OILOR

Sărbătoarea populară din Vinerea Mare este dedicată reprezentării mitice cu acelaşi nume, Sfânta Vineri, identificată în Panteonul roman cu Zeiţa Venera, iniţial protectoare a vegetaţiei şi fertilităţii. La latitudinea geografică a României ciclul de reproducere al ovinelor şi caprinelor poate debuta primăvara sau toamna. Din motive economice, ciobanii vărează turmele de oi separat de berbeci […]

DIN CREDINŢELE POPULARE ALE ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ – DE LA SFÂNTA VINERI LA SFÂNTA PARASCHIVA (14 octombrie)

Sărbătoarea Sfintei Vineri, ţinută cu mare dragoste în spaţiul românesc, provine din cultul zeiţei romane Venera (latinescul venere însemna „ziua săptămânii dedicată lui Venus”), nimeni alta decât zeiţa frumuseţii şi a dragostei din mitologia romană. Până în veacul al XlX-lea, sărbătoarea era numită Vinerea Mare de Toamnă sau Vinerea celor 12 Vineri, aceste denumiri folosindu-se […]

DIN VIAŢA ROMÂNILOR DE ALTĂDATĂ – ANUL NOU PASTORAL

Calendarul oierilor români era împărţit în două anotimpuri egale: vara pastorală, între Sângiorz (23 aprilie) şi Sâmedru (26 octombrie) şi iarna pastorală, între Sâmedru şi Sângiorz. Miezul verii era marcat de Sântilie (20 iulie), sfânt creştin care a preluat atribuţiile unui zeu preistoric al Soarelui şi focului, iar miezul iernii pastorale de Sânpetru Lupilor, divinitate […]

MITURI POPULARE – LEGENDA LUI SÂMEDRU

Povestirile despre Sâmedru ţin de două civilizaţii distincte: pastorală şi agrară, în unele legende, Sâmedru este cioban nedezlipit de turma pe care o supraveghează „într-un mijloc de codru, necălcat de picior omenesc”. Acolo, lângă stâna oilor, ar fi şi murit. Într-o poveste culeasă din zona Muscelului, Sâmedru se metamorfozează în porc, străveche reprezentare mitică a […]

SĂRBĂTORI POPULARE – PROCOAVĂ SAU SĂRBĂTOAREA PĂRULUI (1 octombrie)

Prima zi a lui Brumărel era consacrată altădată unui  sfânt care nu se regăseşte decât în imaginarul colecti. E vorba de „Sfântul” Procoavă. Creştinii-ortodocsi mai serbează în aceasta zi Acoperământul Maicii Domnului. Dacă nu am şti că acoperământul, sau capacul sicriului, se numea pocriş sau procovăţ, am crede că nu a existat nici o legătură […]