CREDINŢE POPULARE – CUM MĂSURAU TIMPUL UNEI ZILE ROMÂNII DIN VECHIME

Pentru românii de altădată, Timpul diurn era compartimentat de două orologii, unul cosmic, poziţia Soarelui pe bolta Cerului, şi altul biologic, mesele zilei. Unităţile diurne de măsurat timpul se numeau: faptul zilei, moment matinal pentru aprecierea timpului, sinonim cu dis-de-dimineaţă şi dimineaţă.

Faptul zilei are durata timpului scurs între răsărit şi prânzul mic, când soarele urcă o suliţă pe cer. Răsărit, hotar al scurgerii timpului care marchează începutul zilei şi apariţia soarelui la orizont. Prânzul mic, reper solar pentru aprecierea timpului diurn, sinonim cu prânzişor şi prânzuţ, care indică, pe timpul verii, orele 8-9. La prânzul mic soarele urcă trei suliţe pe cer, ceea ce reprezintă a treia parte din urcuş.

Prânzul mare, reper solar pentru aprecierea timpului diurn, sinonim cu subamiaza, care indică aproximativ ora 11.

Amiaza, moment al culminaţiei superioare a Soarelui, sinonim cu nămiază, prânz bun, la cruce, crucea-amiezii, în răscruce, în răscrucea Cerului, miezul zilei, care indică ora 12. Conform tradiţiei populare, la amiază Soarele isprăveşte urcuşul, se odihneşte o clipă, mănâncă un colţ de prescură, bea un pahar de vin şi începe coborâşul.

Asemănător Soarelui, truditorul ogorului trebuie să întrerupă lucrul şi să mănânce; Chindia, reper aproximativ pentru aprecierea timpului scurs între amiază şi apusul soarelui, sinonim cu ojină şi cina mică, reprezentând orele 14-16.

La toacă, repe pentru măsurarea timpului diurn, marcat de apropierea Soarelui de linia orizontului, când se bate seara toaca la biserică şi încetează aratul, semănatul, săpatul pământului.

Apusul Soarelui, hotar al scurgerii timpului diurn care marchează coborârea soarelui sub linia orizontului, sinonim cu sfinţit, asfinţit, scăpătatul soarelui.

Suliţa pe cer este o subunitate de măsură a timpului diurn echivalentă cu aproxi­mativ o jumătate de oră, cu care se măsoară urcuşul sau coborâşul Soarelui pe bolta Cerului. Ziua de vară are 18 suliţe lungime: 9 de la răsărit până la amiază (faptul zilei este o suliţă, prânzul mic e la 3 suliţe ş.a.m.d.) şi 9 de la amiază până la apusul soarelui.

Explicaţie foto: prepararea prânzului la românii de altădată.