CREDINŢE POPULARE – IAMA, ZEIŢĂ A MORŢII

În Panteonul românesc „Iama” este o reprezentare mitică identificată cu Yamma, zeul indian al morţilor. În Sudul României expresia „a da iama” în păsări, animale, holde etc. înseamnă a muri. Deosebirea dintre zeul carpato-dunărean şi cel indian este minoră: la indieni ia sufletele oamenilor, iar la români, viaţa plantelor şi a necuvântătoarelor.

La români, pasărea de pradă numită gaia este asociată cu Moartea.

În credinţa vechilor indieni sufletele mergeau, după înmormântarea sau aruncarea trupurilor neînsufleţite, pe apele curgătoare să se întâlnească cu părinţii plecaţi în împărăţia subpământeană a zeului Yamma. Mai târziu, după adoptarea ritului funerar de incinerare, reşedinţa zeului Yamma a fost transferată din adâncul Pământului în înaltul Cerului.

Iama nu este singurul zeu comun indienilor şi românilor carpato-dunăreni: zeul indian al ploii, Rudra, este invocat de cetele de copii care însoţesc în zilele secetoase ale verii o ciudată mască fitomorfa, Paparuda. Apoi, marelui zeu indian Shiva i se cântă o colindă în ziua de Crăciun numită Siva sau, sub influenţa sfântului creştin Vasile, Vasilca. (Ion Ghinoiu)