La Rusalii, leuşteanul are valoare apotropaică, de alungare a ielelor şi a relelor aduse de acestea. Tulpinile şi frunzele de leuştean se agăţau la ferestrele şi la uşile caselor, se legau de coarnele şi cozile vitelor cu lapte, se amestecau cu tărâţe şi se dădeau să le mănânce animalelor. Femeile se încingeau cu tulpinile peste mijloc, copiii se sorcoveau cu        ele, iar feciorii îşi înfrumuseţau caii cu care ocoleau în ziua de Ispas crucile din sat. Mănunchiul din flori şi leuştean sfinţit la Ispas se păstra la icoană şi se folosea în diferite practici pentru depăşirea momentelor de grea cumpănă ivite de-a lungul anului. Cu acelaşi scop era folosit la confecţionarea steagului căluşarilor la Rusalii şi a steagului Drăgaicei la Sânziene.

În medicina popular, leuşteanul se folosea pentru tratarea durerilor de cap, tusei convulsive, indigestiilor, junghiurilor, iar în amestec odolean şi aişor, pentru vindecarea de boli a vitelor.

Odoleanul este o plantă cu puteri miraculoase, care asigura, alături de usturoi, pelin, avrămeasă, cârsteneasă, protecţie magică împotriva ielelor, zmeilor şi strigoilor. Planta era invocată, precum o divinitate, să aducă dragoste fetelor şi noroc nevestelor. Copilele se scăldau înainte de a pleca la joc, la ospeţe sau la sălaşele din hotarul satului, în lăutori de odolean, leuştean şi iarbă-neagră, pentru a nu fi furate de zmei.

Planta are dese utilizări în medicina populară, mai ales pentru tratarea bolilor neuropsihice şi cardiace.