CREDINȚE POPULARE ROMÂNEȘTI ARHAICE – CUCUL ÎN VIZIUNEA ELENEI NICULIȚĂ-VORONCA

„Cucul vine la Buna-Vestire (Blagoviștene) și cântă până la Sânziene. Atunci el mãnîncã cireșe și rãgușește, astfel că nu mai poate cânta.

«Legea ta de cuc balan,

Te-am nămit sã-mi cânți un an.

Tu ai simțit a Sânziene

Și ț-ai vârăt pliscu-n pene.» (la Ilișești)

«Cucușorule balan,

De ce nu-mi cânți câte-un an?

Ai cântat numai o lunã

Și ț-ai luat ziua bunã.» (la Broscăuți)

Dacã-ți cântă cucul întăi în față sau în dreapta, anul cela îți va merge bine. Dar dacă în spate sau în stânga, e a supărare, a boale sau moarte.

Când auzi cucul întâi cântând, sã te păzești sã nu fii flămând, cãci ești flămând tot anul; și să ai bani atunci la sine, ca sã te «cânte cucul cu bani», tot pentru ca sã ai tot anul.

«Mie cucul mi-a cântat

Nebăut și nemâncat,

La tabăra de plecat.

Mie cucul mi-a doinit

Nebăut și nehorit,

Toatã vara sunt scârbit.» (la Brăești)

«Pasere galbănă-n cioc,

Rău mi-ai cântat de noroc.

În toate zilele mele,

Mi-ai cântat sã fie rele

Și în toată viața mea,

Mi-ai cântat sã fie rea.» (la Corcești)

«Cuculean cu pana neagră,

Cântă-n codru să s-aleagă,

Să s-aleagă la voinici

Care-or mai vara pe-aici.

Că eu știu că n-oi vara,

Mi-a cântat cucul toamna.» (la Corcești)

«Cântã, cuce, limba-ți pice,

Corbii carnea ț-o mănânce,

Că bine mi-ai cântat mie,

Să-mi trăiesc fără soție,

Să lucru fără simbrie!» (la Șcheia)

«Auzi, lele, cucul cântă,

Ieși afară de-l ascultă.

Da’ asculte-l pustia,

Că mi-a mâncat soția.» (la Siret)

Cucul e cea mai întăi și cea mai iubită pasăre la români.

Cucul e de mare dragoste, se poate vedea la descântece. Cu cap de cuc își fac fetele de dragoste și de joc; îl poartă în sân:

«Cum nu stă cucul pe loc,

Așa să nu stau eu în joc.»” (Elena Niculiță-Voronca – „Datinile și credințele poporului român”, volulul I, Editura „Polirom”, Iași, 1998)