Credinţa în uriaşi (căpcăuni, jidovi) este atestată frecvent în toponimia şi folclorul românesc. Ei ar fi cărat pământul cu poala pentru ridicarea movilelor din zonele extracarpatice, microforme de relief antropice atestate de arheologi ca tumuli funerari din epocile bronzului şi fierului. Tot ei ar fi construit şi locuit în davele şi cetăţile descoperite pe teritoriul României. Gigantismul acestor făpturi este scos în evidenţă prin compararea lor cu oamenii: „Odată, o fată de uriaş, mergând prin ţarină, a găsit un plug cu şase boi şi doi oameni care arau. Fata s-a jucat cu ei, i-a luat în poală, i-a dus acasă, la mă-sa, şi zise: «- Iată, mamă, am găsit nişte viermişori care scurmau pământul». «- Aceştia sunt oameni! Du-te, draga mamei, du-i de unde i-ai luat, că la vremea vremii, ei vor stăpâni Pământul»”.