Fumatul a fost considerat, chiar de la pătrunderea lui în Ţările Române, un viciu împotriva căruia s-a luptat cu metodele specifice tradiţiei populare. Reprezentarea mitică populară care trebuia pomenită de tot omul care pipă (fumează) se numea prin Alba, Hunedoara şi alte judeţele din Transilvania Pâca, iar prin Vâlcea, Pafa.

Ca personaj malefic, Pâca sau Pafa este identificată cu Mama Dracului, cea care a născut demonii, tutunul şi obiceiul fumatului. În imaginarul popular, Pâca este asemuită cu o babă bătrână cât lumea, neagră şi urâtă ca întunericul Iadului, cu coarne pe cap ca răşchitoarele, cu nasul lung şi încârligat, cu ochii umflaţi ca de capră înecată, cu colţi în gură ca ai mistreţului, cu gheare ca secerele, cu coadă ca de vită, cu lulea sau pipă mare între dinţi, cu flăcări care îi ies pe nas şi duhoare de tutun pe gură. Pentru pomenirea mamei lor, dracii „s-ar fi scremut şi ar fi făcut şi ei o sămânţă care a răsărit buruiana dracilor, adică tutunul. Dracii i-au dat această buruiană şi omului ca să-i tragă fumul pe gâtlej şi când l-o da afară, să facă Pafff!, ca să fie spre pomenire Pafii, mamei lor”.

Dintr-o altă legendă aflăm că dracul ar fi creat tutunul, iar Dumnezeu tămâia: „Când a primit Domnul Hristos moarte şi s-a îngropat în pământ, pe mormânt i-a răsărit tămâie. Pe mormântul diavolului i-a răsărit tămâia dracului, tutunul. Diavolul i-a zis atunci lui Dumnezeu: «- Să vedem, Doamne, la care aleargă lume mai multă: la tămâie sau la tutun». Când veni lumea, aceasta a alergat mai mult la tutun, la mormântul diavolului. Acesta, văzând multă lume la tutun, a zis: «- Să-mi dai mie, Doamne, pe toţi care or bea tutun!». «- Ai tăi să fie cei care or bea tutun!»

Legătura dintre tutun şi diavol este frecvent amintită de chiuitura de joc: „Câte fete la strânsură,/ Toate stau cu pipa-n gură./ Iese Dracul de sub râpă/ Şi le pune foc în pipă!” (Legendele florei)