CREDINŢE ŞI PRACTICI POPULARE – NĂVALNICUL, PERSONIFICARE A DRAGOSTEI

Năvalnicul, o specie de ferigă cu frunze mari, lanceolate, care creşte prin păduri şi terenuri stâncoase, este invocat de vrăjitoare în farmecele de dragoste. Planta este folosită şi în medicina populară pentru prepararea unor leacuri de vindecare a răni­lor, vătămăturilor, tusei, tuberculozei. Culegerea Năvalnicului de dragoste cuprinde mai multe secvenţe rituale: descoperirea locului unde creşte; prosternarea şi efectu­area semnului crucii; depunerea ofrandelor (sare, pâine, zahăr) la rădăcina acestuia; pronunţarea rugii, în şoaptă sau în gând „O, tu, Năvalnice, slăvit împărat, cum ai crescut şi te-ai înmulţit mai mult decât orice iarbă, cum te-ai înmulţit mai mult decât toate florile, aşa să alerge lumea spre Maria care te-a cumpărat”. Urma apoi scoaterea plantei din rădăcină care se păstra la loc de cinste, se purta în sân, se punea în scaldă.

Prin Moldova, femeile făcătoare de dragoste conduceau în ziua de 15 august (Sântămăria Mare) o adevărată ceremonie prenupţială: „în zorii zilei, merg câte o babă însoţită de fete şi flăcăi chiuind prin pădure. Mai tare şi mai cu foc chiuiesc tinerii care dau cu ochii de năzdrăvanul şi frumosul Năvalnic. Supărat nu se cade să meargă cineva la pădure după Năvalnic; el cere veselie şi voie bună. Tinerii duc în mână za­hăr, iar baba îmbrăcată în cămaşă curată zice: „Cum năvăleşte lumea la zahăr,/ Aşa să năvălească şi dragostea la mine în casă!” Recoltarea ferigii în scopuri malefice, cum ar fi despărţirea celor dragi, se făcea la miezul nopţii de o vrăjitoare dezbrăcată şi despletită care se schimonosea în faţa plantei.

Când era invocat în scopuri benefice, se culegea dimineaţa şi se aducea în sat pentru a fi purtată în sân de fete şi neveste.