În ziua de 22 aprilie, când se prăznuia Mânecătoarea, sora lui Sângiorz în Panteonul carpatic, se credea că vin strigoii şi vrăjitoarele să fure laptele vacilor, rodul câmpului, visul fetelor şi norocul băieţilor. Strigoii vii, care îşi părăsesc trupurile fără ştirea lor în noaptea de 22/23 aprilie, s-ar aduna, călărind pe limbile meliţelor, pe la casele rămase pustii şi răscrucile drumurilor, pe hotarele dintre sate. După ce îşi încearcă puterile, bătându-se cu limbile meliţelor până la miezul nopţii, revin în sat, intră în trupurile părăsite şi merg să ia mana vitelor cu lapte. Femeile vrăjitoare mergeau şi ele, până la ivirea zorilor, cu sidila (strecurătoare din pânză rară) legată de picior prin păşunile, fâneţele şi holdele consătenilor. Sidila înmuiată de rouă era stoarsă într-un vas de lemn (doniţă, găleată), vrăjită şi dată apoi s-o bea propriile vite. Aceasta era mana, sporul laptelui transferat prin mijloace magice de la vitele vecinilor la cele ale vrăjitoarelor şi strigoilor vii. Alteori mana vitelor, în special fertilitatea acestora, era furată prin îngroparea unui bulgăr de sare sub poteca de trecere a vitelor, se dezgropa în taină şi se da vitelor de prăsilă (Bucovina).

Credinţa oamenilor că vitele vor pierde laptele sau că nu se vor mai înmulţi era atât de puternică încât întreaga suflare a satului era preocupată de găsirea unor mijloace eficiente de luptă, tot de natură magică, împotriva vrăjitoarelor: ascunderea limbilor de meliţă pentru a nu fi găsite de strigoi; ungerea cu usturoi sau cu mujdei de usturoi a meliţelor, porţilor, uşilor, pragurilor şi ferestrelor, vitelor şi oamenilor; descântatul şi lăsatul pelinului, leuşteanului, bozului, odoleanului, rostopascăi în grajdurile şi stau­lele vitelor. Pe arii extinse, se agăţau ramuri de rug şi măceş la porţi, uşi şi ferestre, se puneau ramuri verzi de fag, stejar, salcie la stâlpul casei sau al porţii, se alungau vră­jitoarele prin strigăte, sunete de tulnice şi buciume, se supravegheau cu mare atenţie păşunile vitelor scoase la păscut, se afumau vitele şi păstorii, se aprindea focul viu.