Pentru astăzi am ales să ne reamintim de o personalitate a urbei noastre – EDUARD COVALI – şi o vom face folosind cartea sa intitulată „Crochiuri contemporane”, Editura „Nona”, Piatra-Neamţ, 2003.
În filele acestei lucrări poate fi (re)descoperit, deopotrivă, omul cu condeiul la el, jurnalistul, cetăţeanul atent la problemele cetăţii. Dar, cum mulţi dintre Dumneavostră ştiţi, Eduard Covali era un om complex, personalitatea sa fiind completată de Omul de teatru. Supus cu totul muncii din teatru. A fost ani de-a rândul secretar literar al Teatrului Tineretului. Instituţie pe care a şi condus-o între anii 1969 şi 1975. A fost regizor, trudind la câteva spectacole de succes la public.
Pentru a prefaţa cartea la care facem referire, am apelat la părerile avizate ale profesorului ConstantinTomşa:
„Ani de-a rândul, mai ales după 1990, numele lui Eduard Covali a fost nelipsit în presa din Piatra-Neamţ, dar şi din ţară: de la «Telegraful»la «Informaţia Primăriei», la revistele «Asachi», «Antiteze», «Ateneu», «Teatrul», «Contemporanul». Note de lector, jurnal de lector, civica, scena, caractere, cartea şi tânărul cititor, semn de carte, cronica T.T., etica, oraşul şi întreprinzătorii săi, moravuri şi năravuri, picătura de otravă sunt numai câteva dintre rubricile risipite zilnic, săptămînal sau lunar în publicaţiile deja menţionate, rubrici semnate de acest iscusit mînuitor al cuvîntului care a fost şi rămîne Eduard Covali
Cartea pe care ne-o oferăpostum Eduard Covali – «CROCHIURI CONTEMPORANE (Editura «Nona, Piatra-Neamţ, 2003) – a fost pregătită pentru tipar de însuşi autorul ei şi încredinţată, în vederea editării, unui grup de prieteni, dintre care-i numim pe actorul Cornel Nicoară şi pe ziaristul Mircea Zaharia, acesta din urmă fiind şi redactorul care s-a ocupat de editarea în condiţii grafice excelente.
Cartea este o culegere de tablete, un panoptic de caractere contemporane, în care autorul, asemenea unui iscusit şi harnic botanist, a cules, a selectat exemplarele cele mai reuşite şi le-a fixat, ca într-un insectar, în acest volum, structurat în două părţi care conţin la un loc 130 de exponate: «Caractere» (34 de proze) şi «Picătura de otravă» (96 de proze).
Cartea lui Eduard Covali cucereşte de la primele pagini în care, sub titlul «Simple mărturisiri», text publicat în Revista «Antiteze», 2000, cu prilejul împlinirii de către autor a vîrstei de 70 de ani), descoperim un autoportret alcătuit cu deosebita ştiinţă a compunerii din luminile şi umbrele vieţii celui care se confesează, dar şi ale semenilor săi, din împliniri şi neîmpliniri, din aspiraţiile rămase la nivelul dorinţelor, din confesiunile referitoare la marile iubiri ce i-au marcat existenţa, una dintre ele fiind limba română: «Am iubit şi iubesc limba română. Din această cauză am înţeles pentru ce am avut şi avem poeţi atît de frumoşi şi buni. Mi-au plăcut cuvintele, în taina lor am fost iniţiat şi de către teatru şi de cîte ori s-a întîmplat să întîlnesc unul nou (şi s-a întîmplat des), l-am pipăit cu atenţie şi l-am întors pe toate feţele, multe, pe care le are, l-am mirosit, le-am gustat, i-am luat temperatura şi l-am lovit de un alt cuvînt, alte cuvinte, ca să-l aud cum sună.»
Cartea lui Eduard Covali este o carte a cărei lectură trebuie urmată de meditaţie asupra comportamentului nostru cotidian.” (Constantin Tomșa, Împătimit de lectură, vol.II, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2004)
