DATINI, CREDINȚE ȘI SĂRBĂTORI POPULARE, ALEXIILE

În calendarul creștin-ortodox, ziua de 17 martie este dedicată sărbătoririi Sfântului Alexie (Moș Alexă, Alexiile, Alexa cel Cald, Alesiu, Alexe Boji sau Bojiile), omul lui Dumnezeu. Unele legende populare spun că Alexie, un fecior de împărat, era tare blajin. Venindu-i vremea însurătorii, se căsătorește, dar, imediat după cununie, fuge a de la curte, alegând calea călugăriei. După mulți ani, se reîntoarce la părinții săi, doar că aceștia îl recunosc după ce Alexie moare. Se spune că, mai multe zile la rând, clopotele au sunat singure, iar lumânările au stat în aer, suspendate, împrejurul său. Astfel că, de atunci, credincioșii l-au asociat pe Alexie ca fiind „omul lui Dumnezeu”.

În credința strămoșilor noștri, sărbătoarea de pe 17 martie reprezenta un important prag calendaristic. Alexa cel Cald fiind socotit stăpânul șerpilor, care acum se trezesc la viață, după ce stăpânul lor le descuie pământul, pregătindu-l pentru arătură, pământ încuiat la începutul toamnei precedente, de Adormirea Maicii Domnului, tot de către Alexe).

În credința străveche românească, șarpele era foarte prețuit. Șarpele casei, se zice, apăra căminul românului creștin de farmece, blesteme și de duhuri rele. Numit și „ceasornicul casei”, el purta noroc locuinței și celor din ea. Un cămin fără un astfel de șarpe era considerată necurată.

Se zice că cine vede în această zi de 17 martie un șarpe trebuie să se abțină a-l omorî, altfel își va atrage ghinionul unei mari cumpene în anul respectiv.

Revenind la ziua lui Alexe, se spune că, prin intermediul broaștelor, în această zi de 17 martie, se poate prevedea cât de lungă va fi primăvara: dacă broaștele sunt auzite a orăcăi înainte de sărbătoarea luii Alexe, primăvara va fi lungă, iar dacă ele vor cânta pentru prima dată în această zi, vor urma zile calde.

(informații culese din lucrarea etnografului Marcel Lutic, „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată”, editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2006)