DESCHIDEREA MORMINTELOR ŞI A CERULUI

Credinţa întoarcerii spiritelor morţilor în ajunul marilor sărbători (Sfântul Gheorghe, Sânziene, Sfântul Dumitru, Crăciun, Măcinici) pentru a se întâlni şi a petrece cu cei vii este atestată în mai multe zone etnografice. Sufletele inofensive ale morţilor sunt întâmpinate cu mese întinse în casă (Masa de Ajun în Moldova şi Bucovina) sau în bătătură (Focurile de Joimari în Muntenia şi Oltenia), li se confecţionează toiege care sunt înfipte în morminte (Oltenia de vest şi Banatul de est) să se sprijine cât călătoresc pe Pământ, li se purifică sălaşul prin tămâierea mormintelor, şi li se împart ofrande. Cu acest prilej li se solicită ajutorul pentru rezolvarea unor probleme presante: căsătoria fetelor, sporirea roadelor, prosperitatea turmelor, sănătatea oamenilor, pedepsirea duşmanilor.

Dar, la date şi momente bine precizate (la miezul nopţii de Revelion, la Sângiorz, Rusalii, Sântandrei), spiritele morţilor erau obligate prin diferite tehnici magice (încurcatul cailor, Jocul Căluşarilor, zgomote produse de bice, tălăngi, fiare vechi, strigăte, pomeni) să se întoarcă la locuinţele lor subpământene. (Ion Ghinoiu)