Dumitru Văcariu s-a născut la Boboieşti, Pipirig, Neamţ. Este cunoscut ca profesor, prozator, autor dramatic. Absolvent al Şcolii Normale din Piatra-Neamţ şi al Facultăţii de Filologie-Istorie, Iaşi, a fost director la Casa Raională de Cultură din Vaslui. În 1958, a fost arestat pentru „delict împotriva ordinii sociale”. Reabilitat ulterior, a deţinut funcţia de şef de secţie la Muzeul Literaturii Române Iaşi (1969-1992).

A debutat în „Viaţa studenţească”, iar editorial în 1979, cu  volumul de proză scurtă „Dincolo de poveste”. Alte cărţi: „Ochii viperei”, „Praznicul orbilor”, „Porumbeii albaştri”, „Bărzăunul şi restul lumii”; „Vornicul Ţării de Sus”; „Poteci fără întoarcere”; „Comoara” „Aventură dincolo de timp”; „Cronica regatului blestemat”; „Planeta lui Orim” „Casa cu iederă”.

A avut colaborări la reviste literare din Iaşi şi din ţară.