ÎNDELETNICIRI POPULARE ALE ROMÂNILOR – OCUPAŢII SECUNDARE. CULESUL DIN NATURĂ

Cu toţii cunoaştem o parte din ocupaţiile de veacuri ale poporului nostru. Ştim câte ceva despre olărit, tâmplărie, cusut, ţesut, cojocărit şi prelucrarea pieilor de la animale. În ultimele două luni am intrat mai adânc în tainele plutăritului. Ei bine, toate aceste îndeletniciri ale înaintaşilor noştri sunt socotite ca fiind principale. Există, prin urmare, şi unele ocupaţii secundare.

Din cele mai vechi timpuri, muntele, pădurea şi apele au fost şi sunt un potenţial de venituri şi de acoperire a necesităţilor legate de hrană şi îmbrăcăminte. Din categoria ocupaţiilor secundare fac parte: culesul din natură, vânătoarea, pescuitul, albinăritul şi altele.

Culesul din natură

Culesul din natură constituie o îndeletnicire foarte veche care se practică în toate zonele etnografice de munte ale ţării. Din zona ţinutului Neamţ, de pe munţii Grinţieş, Ceahlău, Baicu şi Reazăm se culeg afine şi merişoare. Siropurile de afine şi dulceaţa sunt renumite în această zonă. Pentru iarnă, oamenii, puneau afinile la murat şi tot din acestea se face acea delicioasă afinată. Apoi, în toate locurile unde s-au tăiat parchete, a crescut zmeuriş, de unde se recoltează zmeura şi fragii, siropurile şi dulceţurile făcute din acestea fiind renumite.

Referindu-ne la zona Poiana Teiului, autorităţile satului organizează centre de colectare ale afinelor, a zmeurei şi a murelor, aproape în fiecare sat din comună, cei care culeg sunt plătiţi, acesta fiind un potenţial câştig pentru elevi şi studenţi pe timpul vacanţei de vară. În satul Galu sunt renumite parchetele cu zmeură ca: Uniş, Pârâul Petrei, Gârboaia, Holingher, Teacuia. Cei din satul Dreptu au parchete la Preluca Dreptului, Poiana Răchiţii, pe Zahorna şi pe Largu la Fundul Argelelor.

O altă sursă de hrană sunt şi bureţii, care se găsesc în cantităţi apreciabile în toate pădurile noastre, ca: ghebele, vineţelele (pâinişoarele), limba vacii; bureţi graşi ca: hribul alb şi hribul negru, râşcovii; păstrăvul de fag, care sunt un deliciu culinar.

Bureţii se pot conserva uşor, în mai multe feluri: se usucă, se înşiră pe aţă şi se atârnă în podul casei sau se fierb şi se pun în butoaie cu sare, iar la folosirea lor se ţin în apă pentru desărare circa 4-5 ore. Gospodinele din aceste locuri fac din bureţi renumita zacuscă de bureţi.

Pe dealurile cu fâneţe şi în păduri se găsesc din plin plante medicinale ca: sunătoarea, păpădia, pojarniţa, lumânărica, muşeţelul, cicoarea, sovârvul, teiul, menta şi multe altele care erau colectate pentru renumite laboratoare de plante medicinale. (sursă: Ion Ghiorghiu, „Monografia counei Poiana Teiului, Judeţul Neamţ”, Editura „Nona”, Piatra-Neamţ, 2001.)