Din cartea „Datinele şi credinţele poporului român, adunate şi aşezate în ordine mitologică” (reeditată la Editura „Polirom”, Iaşi, 1998) cităm „POVESTEA CU MINCIUNI ŞI MORARUL CU PĂRUL ROŞ”, din ciclul „ÎNCERCĂRILE DIN MOARĂ”.

„Un om a fost trimes pe ficiorul său la moară să macine, dar i-a spus ca să nu să ducă la moara unde va vedea pe morar cu părul şi barba roşă, ci să macine unde va fi morarul cu părul alb şi barba albă. Băietul s-a dus, dar negăsind altă moară, a întrat la morarul cel cu părul roş. «Bine c-ai venit, bãiete, că de mult te aşteptam. Ia şi toarnă în coş!» Băietul a turnat. «Dar să ştii că la mine aşa-i rândul: dacă mi-i spune o poveste în care să nu fie un adevăr, capeţi făina, da’ de nu, rămâne a mea!» «Bine, zice băietul, ţ-oi spune, dar mai întâi spune-mi Dumneata, că eşti mai bătrân.»

Morarul a spus că, pe când era el mic, a văzut nişte pepeni şi că din pepenii ceia s-a făcut târg şi catane ce să muştruluiau. «Ba la noi, zice băietul, când avea tata albine şi le da la păscătoare, una a mers ş-a păscut grâul boierului. Un argat a vãzut-o ş-a prins-o, înhămat-o la jug ş-a arat cu dânsa două fălci. Tata vede că toate albinele să întoarnă numai Nastasia nu-i, să duce s-o caute ş-o găseşte cu gâtul rănit de jug. Tata cere la boieri să-i plãteascã trei sute de lei, că i-a stricat la gât albina. Boierul cere de la tata o sută de lei, că i-a păscut grâul, şi cu mare greu s-au împăcat. Tata a luat pe Nastasia ş-a dus-o la spital. Acolo au pisat nucă şi i-au pus la gât. Când să uită, din rana ceea a fost crescut coşcoge nuc! Cioarele vinea şi tot apuca nuci, da’ noi tot aruncam cu bulgări în sus, c-amu pe vârful nucului nostru trei fălci de pământ s-au fãcut; iar noi l-am arat ş-am samanat grâu şi din acela am adus de măcinat amu la moară!»

«Capăt făina ori ba?» «O capeţi», a zis morarul. Bãietul, bun-bucuros că a scăpat, ş-a luat făina şi s-a dus. (legendă culeasă de Elena Niculiţă-Voronca de la Acsinia Roman, Mahala, Cernăuţi)