(3) MEȘTEȘUGURILE ÎNAINTAȘILOR NOȘTRI – LEMNĂRITUL

Centrul pentru Cultură și Arte ”Carmen Saeculare” Neamț vă propune ca vreme de câteva zile să intrăm, virtual, în viața de zi cu zi a strămoșilor noștri, în lumea plină de farmec a meșteșugurilor populare.
Vom porni în demersul nostru de la o lucrare a reputatului etnolog Romulus Vulcănescu intitulată “ETNOGRAFIA: știința culturii populare”.

Meșteșuguri – Lemnăritul
Meşteşugurile prelucrării lemnului au constituit o categorie aparte, evoluată la popoarele din zonele de silvostepă asiatică, europeană, americană. Despre poporul român s-a spus că este un artizan al lemnului.
Printre cele mai simple meserii privind lemnăritul se numără: lucrul la pădure, dulgheritul, şindrilăritul şi jogăritul. Prin lucrul la pădure, numit uneori impropriu şi „pădurărit”, se înţeleg mai multe activităţi silvice, printre care menţionăm: defrişarea pădurilor de foioase, pentru obţinerea materialului lemnos necesar construcţiilor săteşti sau combustiunii, descojirea în plantaţii a unor arbori exotici, pentru proprietăţile cojii lor (scorţişoară, chinină, tananţi), sau culegerea sucurilor unor arbori, pentru prepararea unor semiproduse utile (cauciucul, dohotul).
Dulgheritul sau stoleria nu trebuie confundat cu tâmplăria. Dulgheritul este, în ţările bogate în lemn, meseria care are ca obiect confecţionarea materialelor lemnoase pentru construirea locuinţelor, a acareturilor şi gardurilor; tâmplăria se ocupă cu construcţia mobilierului sătesc. Metodele şi procedeele întrebuinţate în dulgherie sunt cele practicate de secole în alcătuirea adăposturilor celor mai simple pentru om şi animale. La români, ele sunt relevate de construcţia stânelor şi caselor arhaice cu vatră liberă şi fără pod, a bordeielor cu fruntarii, a podurilor peste ape, a îndiguirilor de lemn, a întăritorilor teraselor de cultură la munte. Tehica îmbinării bârnelor în toate acestea cazuri este, în general, redusă la câteva procedee similare, unanim răspândite.
Șindrilăritul este o îndeletnicire anexă a dulgheriei, care uneori se poate transforma în meșteșug propriu-zis. Șindrilarii fac scândurele pentru acoperit case. La noi, șindrilăritul a fost dezvoltat până în secolul al XIX-lea, când sate întregi de munte se ocupau cu confecționarea sindrilelor (numite uneori și șițe), pe care le vindeau apoi la târguri și în orașe.
Printre prelucrătorii lemnului mai trebuie amintiți dogarii, caretașii, covătarii, lingurarii, spătarii (cei care confecționau spate pentru războiul de țesut).