Centrul
pentru Cultură și Arte ”Carmen Saeculare” Neamț vă propune ca vreme de
câteva zile să intrăm, virtual, în viața de zi cu zi a strămoșilor
noștri, în lumea plină de farmec a meșteșugurilor populare.
Vom porni
în demersul nostru de la o lucrare a reputatului etnolog Romulus
Vulcănescu intitulată “ETNOGRAFIA: știința culturii populare”.
Meșteșuguri – Lemnăritul
Meşteşugurile
prelucrării lemnului au constituit o categorie aparte, evoluată la
popoarele din zonele de silvostepă asiatică, europeană, americană.
Despre poporul român s-a spus că este un artizan al lemnului.
Printre
cele mai simple meserii privind lemnăritul se numără: lucrul la pădure,
dulgheritul, şindrilăritul şi jogăritul. Prin lucrul la pădure, numit
uneori impropriu şi „pădurărit”, se înţeleg mai multe activităţi
silvice, printre care menţionăm: defrişarea pădurilor de foioase, pentru
obţinerea materialului lemnos necesar construcţiilor săteşti sau
combustiunii, descojirea în plantaţii a unor arbori exotici, pentru
proprietăţile cojii lor (scorţişoară, chinină, tananţi), sau culegerea
sucurilor unor arbori, pentru prepararea unor semiproduse utile
(cauciucul, dohotul).
Dulgheritul sau stoleria nu trebuie confundat
cu tâmplăria. Dulgheritul este, în ţările bogate în lemn, meseria care
are ca obiect confecţionarea materialelor lemnoase pentru construirea
locuinţelor, a acareturilor şi gardurilor; tâmplăria se ocupă cu
construcţia mobilierului sătesc. Metodele şi procedeele întrebuinţate în
dulgherie sunt cele practicate de secole în alcătuirea adăposturilor
celor mai simple pentru om şi animale. La români, ele sunt relevate de
construcţia stânelor şi caselor arhaice cu vatră liberă şi fără pod, a
bordeielor cu fruntarii, a podurilor peste ape, a îndiguirilor de lemn, a
întăritorilor teraselor de cultură la munte. Tehica îmbinării bârnelor
în toate acestea cazuri este, în general, redusă la câteva procedee
similare, unanim răspândite.
Șindrilăritul este o îndeletnicire anexă
a dulgheriei, care uneori se poate transforma în meșteșug propriu-zis.
Șindrilarii fac scândurele pentru acoperit case. La noi, șindrilăritul a
fost dezvoltat până în secolul al XIX-lea, când sate întregi de munte
se ocupau cu confecționarea sindrilelor (numite uneori și șițe), pe care
le vindeau apoi la târguri și în orașe.
Printre prelucrătorii
lemnului mai trebuie amintiți dogarii, caretașii, covătarii, lingurarii,
spătarii (cei care confecționau spate pentru războiul de țesut).