(4) MEȘTEȘUGURILE ÎNAINTAȘILOR NOȘTRI – PIELĂRITUL

Centrul pentru Cultură și Arte ”Carmen Saeculare” Neamț vă propune ca vreme de câteva zile să intrăm, virtual, în viața de zi cu zi a strămoșilor noștri, în lumea plină de farmec a meșteșugurilor populare.
Vom porni în demersul nostru de la o lucrare a reputatului etnolog Romulus Vulcănescu intitulată “ETNOGRAFIA: știința culturii populare” (Editura Științifică, București, 1966).

Meșteșuguri – Pielăritul
Prelucrarea pielii pare a fi una din îndeletnicirile cele mai vechi care s-a dezvoltat din comuna primitivă. în trecutul îndepărtat se confecţionau piese de îmbrăcăminte sumară din piei crude. Cu timpul, pieile crude au fost înlocuite cu piei tăbăcite. Metodele arhaice de tăbăcire au fost : cruşitul, amuşala, dubitul, argăseala. Deosebirile dintre aceste metode constau în prepararea diferită a substanţelor chimice de tăbăcit şi în tehnicile tăbăcirii (umede sau uscate, cu substanţe organice sau anorganice). Prelucrarea pieilor a luat un avânt deosebit în perioada feudală, în mediul de tăbăcari, curelari, pielari, samaragii (cei ce făceau samare), de al căror nume e plină toponimia.
Dintre meseriaşii legaţi de prelucrarea pielii, în parte dispăruţi astăzi, amintim la români pe: şeihădari sau cei care făceau şei; pe burdufari, care confecţionau burdufuri pentru ferestre şi pentru păstrat produse lichide ; pe ciurari, care meștereau ciururi şi dirmonuri, foaie şi cimpoaie; pe chesari, care confecţionau traiste şi buhaiuri.
Cele mai dezvoltate ramuri ale prelucrării pieilor au fost şi sunt: cojocăritul, curelăritul şi hămurăritul.
Cojocăritul se dezvoltă diferit de la un popor la altul. Tipul de veşminte de piele e deosebit la eschimoşi de cel al locuitorilor stepei asiatice sau al muntenilor europeni. Cojocăritul cel mai evoluat din punct de vedere artistic se întâlneşte în zonele temperate, la popoarele europene. Piesele de piele sunt brodate cu fire de lână, de metal, cu fâşii de piele colorată sau sunt împodobite cu „lipituri” aplicaţii, cu picturi. La români, cojocăritul prezintă o varietate foarte bogată, atât în privinţa croitului, cât mai ales a ornamentării.