„AŞEZAREA DIN SECOLELE VI-IX DE LA IZVOARE-BAHNA”, DE IOAN MITREA

Lucrarea, comandată de Complexul Muzeal judeţean Neamţ, a văzut lumina tiparului la Editura „Nona” în anul 1998. Este semnată de arheologul şi muzeograful Ioan Mitrea şi face parte din colecţia Bibliotheca MEMORIAE ANTIQUITATIS IV.

În ansamblul cercetărilor arheologice din spaţiul est-carpatic, privind epoca etnogenezei românilor, cele de la IZVOARE – BAHNA ocupă un loc important, contribuind atât la cunoaşterea culturii autohtone din secolele VI-VII, cât mai ales la definirea civilizaţiei vechi româneşti din secolele VIII – IX.

Totul a pornit, afirmă autorul, arheologul Ioan Mitrea, undeva pe la mijlocul veacului trecut, când, „sub îndrumarea regretatului Profesor univ. dr. doc. Ion Nestor, membru corespondent al Academiei, întemeietorul arheologiei epocii formării limbii şi poporului român, şi a Academicianului Mircea Petrescu-Dâmboviţa, s-a format un grup de arheologi care şi-au dedicat activitatea cercetării arheologice în spaţiul est-carpatic al României privind, cu deosebire, epoca secolelor IV-X.

Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate de acest grup de arheologi, într-un număr mare de obiective, îndeosebi aşezări, au fost valorificate într-un set apreciabil de rapoarte de cercetare arheologică, articole, studii şi lucrări monografice, contribuind astfel la cunoaşterea realităţilor istorico-arheologice, din spaţiul şi timpul la care ne-am referit.

Între cercetările de mai mare amploare, din spaţiul est-carpatic, se înscriu şi cele efectuate, între anii 1971-1984, la Izvoare-Bahna, judeţul Neamţ, unde a fost dezvelită o întinsă aşezare, din secolele VI-IX, care face obiectul lucrării de faţă.

Fără a anticipa importanţa descoperirilor arheologice de la Izvoare-Bahna, ne mulţumim să semnalăm semnificaţia continuităţii de viaţă în aceeaşi vatră de sat, vreme de aproape patru secole, realitate arheologică ce conferă aşezării de care ne ocupăm un loc aparte.”

Mai menţionăm că pe coperta primă a cărţii sunt ilustrate două dintre obiectele de valoare descoperite în arealul prezentat în ampla lucrare ştiinţifică: vas aparţinând culturii vechi româneşti şi cercel de tip bizantin, din secolele VIII-IX.

• “LUMEA SATULUI – TÂRPEȘTII DE ALTĂDATĂ”, DE NICOLAE POPA

În anul 1998, la doar trei ani de la înființare, Editura “Nona” ieșea în fața publicului cititor cu o carte aparte – “Lumea satului – Târpeștii de altădată”. Lucrarea lui Nicoale Popa, meșterul popular cunoscut nu numai în Neamț sau în țară, ci în lumea largă, este o monografie în versuri a satului său drag, Târpești.

Pentru a detalia, ne folosim de cuvântul introductiv al cărții semnat de profesorul Theodor Damian.

“Nicolae Popa este un om al plaiului, al locului, el este la locul lui şi la propriu şi la figurat, pentru că numai atunci când ai conştiinţa apartenenţei la loc îi poţi sesiza dimensiunea lui mistică, mitică, sacră, îi poţi înţelege valoarea, şi in consecinţă descifra şi valorifica zestrea.

Cântăreţ bisericesc de o viaţă, colecţionar pasionat şi consecvent de obiecte folclorice, creator de artă populară de valoare recunoscută deja de multă vreme atât pe plan naţional cât şi internaţional, talentat organizator şi restaurator de artă populară, N.Popa se arată a fi şi culegător de creaţie folclorică orală, şi aceasta cu atât mai mult cu cât, îndrăgostit de valorile tradiţionale ale culturii şi spiritualităţii neamului nostru, le vede pe cale de dispariţie.

Artistul popular din Târpeştii Neamţului revine în librării cu un nou volum de versuri, similar celui publicat anterior (Cartea vieţii mele,Editura «Timpul»,Iaşi, 1996,240 pp.), de data asta însă pe o tematică diferită. Dacă primul, aşa cum o indică şi titlul de mai sus, era o autobiografie versificată, cel de acum este un fel de monografie (tot versificată) a satului Târpeşti, mai precis o prezentare a numeroase şi diverse obiceiuri legate de momente semnificative din viaţa obştei, cum ar fi şezători şi clăci, baluri şi jocuri populare din zile de rând şi sărbători, plecarea recruţilor în armată, logodnă, nuntă înmormântare.

Important este faptul că Nicolae Popa, aşa cum însuşi mărturiseşte, în cartea de faţă relatează purul adevăr despre modul în care s-a desfăşurat prin veacuri viaţa omului de la sate. El nu inventează nimic. Observator atent a ceea ce se petrece în jurul său, el este un cronicar fidel al evenimentului trăit mai cu seamă în copilărie. Însă, chiar atunci când creează, în afară de versificaţia în sine, urături, zicale şi alte texte similare, o face în spiritul autentic al obiceiului timpului, lucrul acesta este evident şi din limbajul folosit în volum, limbaj neaoş, moldovenesc, de mulţi aproape uitat, de alţii deja de neînţeles. Acest limbaj însă este, de fapt, elementul fundamental de face din versificaţia autorului poezie. Iată, de pildă, cum se exprimă Nicolae Popa în capitolul intitulat «Şezători de iarnă pe la case în timp de noapte»:

«Fetele ţipau de frică Flăcăii râdeau vârtos Şi-aruncând apă prin casă Strângeau buciul dârdălos.»

Chiar şi de aici se vede farmecul şi umorul ce se degajează bogat din fiecare pagină a cărţii. O altă ilustrare a acestui deosebit talent a lui N. Popa îl găsim în alt capitol numit «Clăcile de tors la case cu flăcăi şi fete mari»:

«Cum se termină cu torsul Şi pe ghem de depănat Toată lumea de la clacă Trecea iute la jucat. Că jucau atuncea moara, Cum şi polca pe săltate, De sărea fata ca mingea, Scuturând-o de păcate.»

Exemple de felul acesta sunt nenumărate. Ele fac din fiecare pagină a cărţii un prilej de autentică delectare.

Prin volumul de faţă cititorul are privilegiul nu numai de a redescoperi valorile spiritualităţii şi tradiţiei noastre româneşti, dar şi de a reflecta la condiţia vieţii omului modem cu perspectivele de viitor ale acesteia. El devine părtaş, implicit, la o lecţie de istorie şi cultură românească.” (Theodor Damian în prefața volumului, “Zestrea locului”)

• „Un apel disperat”, Adrian ŢION

Este lucrarea premiată la Concursul naţional de proză „Mihail Sadoveanu” desfăşurat în noiembrie 1997 la Piatra-Neamţ, sub egida Centrului Creaţiei Populare al judeţului Neamţ. Din juriu au făcut parte scriitorii Vasile Andru, Adrian Alui Gheorghe, Cristian Livescu, Nicolae Sava, Emil Nicolae, Lucian Strochi, Vasile Spiridon, Daniel Corbu, Mihai Botez, jurnalistul Constantin Cucu, oamenii de cultură Constantin Bostan, Constantin Alupului – Rus, George Brăescu, Viorel Buruiană.

„Proza lui Adrian Ţion este vie, temperamentală, colorată, cuceritoare prin acuitatea observaţiei. Personajele sale, preluate din fauna obsedantei noastre tranziţii, traversează situaţii groteşti tratate cu umor sticlos, rafinat, cu unde melancolice.” (Cristian Livescu)

•  „LOCUL ŞI SPIRITUL, Valori artistice din Roman”, Gheorghe A.M. CIOBANU

Lucrare în care sunt prezentate locuri, clădiri, edificii, dar şi mari personalităţi ale lumii culturale româneşti care şi-au împletit destinul cu municipiul Roman. Cartea filosofului Gheorghe A.M. Ciobanu este una aparte şi prin împărţirea de către autor a capitolelor principale – Destăinuiri, Rostiri, Trăiri, Doiniri, Priviri, Zidiri, Tălmăciri.

„Sunt aici pagini care se vor constitui într-un ghid al unor sensuri de adâncime şi al unei expansiuni de semnificaţii, pe care valorile artistice le ascund în ele. (…) Sunt pagini care vor conferi oraşului Roman, pe durata unei lecturi fugare doar, întruchipare de muzeu, deschis oriunde şi oricui, de o Grădină a Artelor în care zămislirile de frumos se rotesc imaginar în faţa noastră, oferind, mereu altfel, coregrafia imponderabilă a unor neştiute înţelesuri.” (autorul)

• „Caragiale la Neamţ”, Ion CÂRNU

„- Ce iubiţi mai mult?

– Călătoria cu tovarăşi deştepţi şi veseli!” (Ion Luca Caragiale, la întoarcerea în capitală după un periplu prin Neamţ, răspunzând unui reporter bucureştean.)

Poetul şi scriitorul nemţean Ion Cârnu, din păcate prea devreme plecat din lumea aceasta, face în lucrarea de faţă o incursiune în memoria sfârşitul de veac XIX, atunci când celebrul nenea Iancu a locuit, fie şi vremelnic, la Piatra-Neamţ. Sunt evocate perioada când scriitorul a fost detaşat la Neamţ ca revizor şcolar (1 octombrie 1881 – 28 februarie 1882), numit de V. A. Urechia, ministru al instrucţiunilor publice, precum şi câteva călătorii, excursii în ţinut, alături de alţi bucureşteni veniţi aici la invitaţia sa.

• „Antrenament Grafic”, vol. I, Elena CĂCIULEANU, Lucreţia CĂRPUŞOR, Maria ŞENDREA, Elena LUCA

Considerat că o activitate frontală în cadrul programului formativ – informativ din grădiniţă, antrenamentul grafic al copiilor de cinci şi şase ani este destinat nu numai lor, ci şi părinţilor şi educatorilor.

•  „Cadastrul funciar general”, Valeriu MOCA, Dumitru ILIOI

Lucrarea reprezintă o sinteză a bazei teoretice cu privire la conţinutul cadastrului general şi al celui de specialitate. Structura cărţii cuprinde cinci capitole în care se tratează într-o succesiune logică noţiunile generale, etapele de realizare ale cadastrului general tehnic, conţinutul cadastrului funciar economic, calcule topografice de bază utilizate în cadastru, întreţinerea lucrărilor de cadastru general.

• „Schimbarea la faţă”, Maria DIACONU

Carte de debut poetic al Mariei Diaconu, care cuprinde frământările ei interioare ordonate şi apoi puse pe hârtie şi expediate cititorului.

• „Culegere de lecturi geografice”, Margareta CHELE, Lucia BÂRSAN

Culegerea se adresează elevilor din ciclul primar, iar prin unele extinderi, şi celor din gimnaziu şi învăţătorilor. Autoarele au ales texte care se referă la varietatea pământului românesc, unităţi de forme de relief, ape, vegetaţie şi faună, ţinând seama şi de accesibilitatea lor pentru nivelul ciclului primar.

•  „Raze pe valuri”, Ioan Corneliu GHEORGHIŢĂ

Al treilea volum de poezie semnat de profesorul de matematică Gheorghiţă aduce în faţa cititorului noi trăiri interioare ale poetului.

• „Turnul Babel”, Ioan Corneliu GHEORGHIŢĂ

Carte de poezie în care „ce se spune este destul de surprinzător atât pentru cititorul obişnuit cu poezia, pe care versurile surprind prin ineditul lor, prin naivitatea şi puritatea lor, cât şi pentru cititorul de poezie întâmplător, pe care desfătarea estetică a poemelor va fi dublată de una teoretică.” (Marcel Petrişor)