Nona 2014

CARTEA ZILEI – „LECTURI PASTELATE”, GHEORGHE ŢIGĂU

În anul 2014, Editura „Nona” scotea pe piaţa cărţii un volum aparte. În parte, creaţie a elevilor de gimnaziu şi liceu din Piatra-Neamţ, în parte datorită harului didactic al profesorului de limbă şi literatură Gheorghe Ţigău. De-a lungul a trei decenii, profesorul a strâns o serie de lucrări de artă plastică, desene, grafică şi picturi, ale elevilor, rezultat al multor activităţi extraşcolare. Aflat acum la pensie, Gheorghe Ţigău a triat şi a ales cele mai reprezentative lucrări, cărora le-a găsit câte o ilustraţie din operele literare cunoscute de elevi.

„Am avut bucuria de a lucra decenii de-a rândul, în şcoală sau în particular, cu şcolari de toate vârstele. Cu ei şi prin ei, existenţa mea a căpătat rost. Cu inima plină de însufleţire şi de speranţă, i-am îndemnat pe toţi să înveţe, să fie cuminţi şi sârguincioşi, să se înalţe, folosindu-şi energiile pentru creaţie, înţelegând şi aplicând sincretismul artelor.

Această carte este rodul acestor îndemnuri, al lecturilor în grup sau individuale, care le-au hrănit imaginaţia creatoare. Din mulţimea de ilustraţii ale unor pagini nemuritoare din opere literare româneşti, am reunit aici câteva zeci, care aparţin foştilor elevi din clasele V-XII, dintre anii 1975-2005, ai Şcolii „Elena Cuza” şi Şcolii Nr. 5, ai liceelor „Calistrat Hogaş”, „Victor Brauner” şi de Informatică, toate din Piatra-Neamţ.

Lucrările dezvăluie graţie ori gravitate, trăiri şi simţiri  nebănuite, precum şi, mai presus de toate, talent.

Viaţa şcolii a fost şi rămâne frumoasă. Ea răspândeşte în jur doar lumină, căldură, vrednicie, prietenie.” (Gheorghe Ţigău)

DRAGOSTE ŞI DOR DE DUMNEZEU PRIN HARUL DUHULUI SFÂNT, Doina Capşa

Dintre toate religiile globului pământesc, Religia creştină este religia iubirii. Creştinismul este comuniunea filială de iubire sfântă dintre Dumnezeu şi om, trăită înlăuntrul inimii şi manifestată înafară prin credinţă, cult, virtuţi şi fapte bune.

Religia creştină este drumul spre cer; calea de întâlnire şi unire cu Dumnezeu; cultul său; prezenţa lui Dumnezeu în om, împăcarea şi împrietenirea cu El; temerea de El; aproprierea dintre suflet şi univers; iubirea şi adorarea lui Dumnezeu; atitudinea de supunere a omului faţă de Dumnezeu; limanul de pace şi odihnă al inimii omului.

Creştinii îl iubesc pe Dumnezeu; ei nu consideră Religia Creştină ca pe o expresie a fricii de Dumnezeu şi de pedepsele Lui. Dacă ar fi numai atât, ea ar fi dispărut de mult, cu toate ideile şi formele ei. De aceea, creştinii adevăraţi văd în Religia Creştină o comuniune vie de iubire sfântă ca între tată şi fii, ca între Părinte iubitor şi copiii iubiţi de El. Ei nu îşi leagă inima de Dumnezeu dintr-o temere oarbă sau dintr-o frică de pedeapsă, ci pentru că sunt atraşi spre El prin cea mai puternică iubire paternă şi pentru că tind spre El din cea mai curată iubire filială peste limitele pământului şi, dincolo de durere şi moarte, întrezăresc şi află ochii iubitori, braţele primitoare şi inima caldă a unui Părinte plin de dragoste spre care se îndreaptă gândurile lor cele mai înalte, suspinele lor cele mai simţite, mulţumirile lor cele mai vii, dorurile cele mai mistuitoare, dureriloe lor cele mai grele, lacrimile cele mai arzătoare, suferinţele lor cele mai amare, aspiraţiile cele mai pioase.

Aşadar, Religia este cea dintâi putere mare a istoriei şi zestrea cea mai scumpă a sufletului omenesc. (Doina Capşa)

EŞECUL FATIDIC, Mihai Agape

Reprezentant de marcă al grupării nemţene de artişti plastici, Mihai Agape se avântă într-un domeniu arhisaturat de mari cărţi care vor rezista timpului dar şi de capodopere ale genului-cel al prozei.

Volumul propus de el, „Eşecul fatidic”, şi publicat iniţial sub alt titlu mai explicit dar mai puţin convingător („Lampa care întinde morţii prada”), este un scurt roman ce cuprinde o singură biografie: cea a procurorului de caz Gavril Ambruş, aflat la final de carieră (una deloc strălucitoare) în faţa unui caz ciudat, chiar fatidic pentru soarta lui: incendierea unui merceolog de CAP (un caz clasat cu mulţi ani în urmă de alţi procurori) pentru a acoperi un furt din „avutul obştesc”, cum se va vedea până la sfârşitul cărţii. Povestirea, care este condusă cu mână de maestru, nu elucidează întru totul cauza, ba o complică neaşteptat de mult, provocând doar o discuţie despre cumpăna nesigură din mâna unei justiţii oarbe ai căror reprezentanţi la fel de miopi nu află adevărul de dincolo de nişte declaraţii la fel de nesigure. Cartea tratează un caz oarecum comun, ca multe altele – poate puţin ieşit din tiparul omorurilor de tot felul – dar romanul este unul remarcabil şi merită lecturat. Stilistic, romanul poate fi încadrat în rândul celor poliţiste, dar este unul psihologic de la un capăt la altul. Pentru că în spatele unui dosar sunt oameni care luptă pentru a uita ceea ce au făcut într-o noapte de pomină, la lumina unei lămpi de gaz.

Prin volumul acesta asistăm, în fapt, la naşterea unui prozator de certă valoare.

O ZI ŞI O NOAPTE LA MĂNĂSTIREA PETRU-VODĂ, Doina Capşa

Rândurile ce urmează sunt închinate, în totalitate, Sfântului părinte Iustin Pîrvu, care a cunoscut Raiul în închisorile comuniste şi care a iubit toată viaţa sa întreită – sărăcie: cea materială (neogonisirea), cea duhovnicească (smerenia şi ascul­tarea) şi cea trupească (înfrânarea); acestui părinte mult iubit de mine nevrednica, cea care, „cu adevărat a trăit fericirile Domnului; căci sărac cu duhul ajungând, s-a îmbogăţit şi blând facându-se, a moştenit pământul; plângând s-a mângâiat, flămânzind pentru dreptate, s-a săturat, fiind milostiv s-a miluit; ajungând curat cu inima, l-a văzut pe Dumnezeu după cât s-a putut, făcător de pace; de dumnezeiasca înfierare s-a învred­nicit”. Sfântul părinte Iustin m-a sprijinit şi m-a ajutat de multe ori, m-a hrănit cu pâinea sa; şi eu cea lipsită, îi datorez atât de mult. Sunt săracă. Dar, de n-aş fi murit! Sunt flămândă, dar totuşi trăiesc din harulsău, din binecuvântările şi multa sa dragoste…

Dorinţa mea arzătoare este ca aceia care citesc cartea să primească ajutor şi har de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile cuviosului părinte Iustin Pîrvu.

Mă bucur să scriu această carte, pentru că simt foarte multă dragoste faţă de sfântul părinte Iustin, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, care neobosit primea cu blândeţe şi dragoste miile de pelerini ce-i cereau sfatul şi ajutorul. (Doina Capşa)