„VALORI ŞI DESTINE DIN BORCA – NEAMŢ”, Gheorghe Ţigău

„Cei aproape opt ani petrecuţi la Borca au fost suficienţi pentru a mă lega pentru totdeauna de spaţiul geografic, istoric şi spiritual al Borcii, de codrii seculari şi de pajiştile înmiresmate şi numai puţin de lumea acestor locuri legendare: oieri, plutaşi, lucrători ai pădurii, vânători, pescari, meşteşugari, gospodari tot unu şi unu, lăutari, rapsozi, inetelectuali şi oficialităţi.

Nu ne-a fost uşor să selectăm dintr-o mulţime de valori şi destine pilduitoare, născute sau legate profund de Borca, pe acelea cu adevărat active, conduse de năzuinţa spre mai bine nu doar pentru ei, ci, mai ales, pentru alţii.

Aceşti oameni aleşi au ieşit din cercul restrâns al vieţii personale, de familie şi comunitar-locale, distingându-se prin fapte importante folositoare întregii comunităţi naţionale, consecinţă a muncii chibzuite şi continue pentru neamul nostru.” (autorul)

„Cartea «Valori şi destine din Borca – Neamţ», prin farmecul spiritului pulsator al unui maestru cu numele Gheorghe Ţigău, reuşeşte să strângă în chingi urletele vântului şi lupilor, clăteşte identităţi, potoleşte magma recesiunilor, identifică şoaptele de avertizare şi le transmite cititorilor, luminează zilele cenuşii, domoleşte ceasurile grăbite de zi, scurtează nopţile de veghe, desfiinţează convenţiile artificiale, transmite oamenilor poveşti adevărate, zugrăveşte frescele vieţii cu albastru de Voroneţ, dă bilete gratuite la spectacolul lumii şi dăruieşte flori ambasadorilor Borcutului, în egală măsură, eroi şi oameni simpli.” (prof. univ. dr. Vasile Cojocaru-Filipiuc)  

„LUMINĂ DIN LUMINĂ – Însemnări din vieţile, nevoinţele şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru mântuirea tuturor creştinilor” – Doina Capşa

Am alcătuit micuţa scriere de fată cu citate din vieţile, învăţăturile şi nevoinţele unora dintre Sfinţii Părinţi, pentru a cunoaşte cum trebuie să lucrăm la mântuirea noastră.

După Sfinţii Părinţi, aşa cum veţi vedea şi in această micuţă carte, e foarte important să ne silim pe noi înşine tot timpul, să facem distincţie clară intre gândurile noastre şi cele şoptite de vrăjmaşii nevăzuţi, să le alungăm numaidecât pe cele rele şi să le cugetăm pe toate aşa cum vrea Dumnezeu de la noi.

Cel mai mare ajutor pentru a face acest lucru este rugăciunea neîncetată şi alungarea din minte şi inimă a gândurilor rele, necurate, făcând astfel loc Harului Duhului Sfânt. (Doina Capşa).

„JUCĂRIA DE VERSURI A ZODIACULUI” – Emil Ariton

Emil Ariton s-a născut la 28 martie, 1949, la Bucşeşti, judeţul Bacău. Este absolvent al Universătăţii „AI. I. Cuza” din laşi, şi este profesor de matematică. După ce a debutat în 1969, în revista „Gaudeamus” a Institutului Pedagigoc din Bacău, a publicat versuri în diferite reviste din Moldova şi a traversat o perioadă de tăcere de 15 ani, timp în care n-a încetat să iubească poezia. În prima etapă de „joc secund” şi de contaminare cu arta cuvântului, a frecventat asiduu cenaclurile literare „Calistrat Hogaş” şi „Petrodava” (din Piatra-Neamţ).

A mai publicat următoarele cărţi: „Transplant de sinceritate” (Editura „Crigarux”, Piatra-Neamţ, 2007), „Răstălmăciri, fantezii, retrostihuri” (Editura „Timpul” Iaşi, 2009), „Jucăria de versuri a zodiacului”,şi „Chipul speranţei” (Editura „Cogal Pres” Bacău, 2012), „Spre zări neştiute, spre stranii tărâmuri” (Editura „Crigarux”, 2014).
Este membru al Societăţii Scriitorilor din judeţul Neamţ. A fost inclus cu un grupaj de poezii în Antologia „Scriitori din Neamţ” (Editura „Răzeşu”, 2012).
În 2013 apare în Antologia „Artişi care au fost, artişti care mai sunt / 24 de ipostaze întru definirea spaţiului cultural nemţean”,alături de alţi poeţi, pictori şi critici de artă.
Metafora sa preferată „poetul spion” se repetă ca un laitmotiv în cărţile pe care le-a scris.
„Posesor al unui consistent bagaj mitologic livresc, stăpân pe mijloacele necesare alcătuirilor literare şi, nu în ultimul rînd, înzestrat cu har, poetul Emil Ariton propune acum cititorilor o a cincea carte, Jucăria de versuri a zodiacului, insolită mai ales prin tematică: abordarea fiinţei umane prin prisma astrologiei.
Visându-se printre privilegiaţii hazardului, bântuit de o haită de vedenii, asemenea unui sturz, silabisindu-şi fantasticu-i gângurit / într-un hăţiş sângeriu, cu foşnetul şi cromatica toamnei, Emil Ariton speră că prin ceea ce propune acum, a dibuit subtile reflexii, transfigurări, parodii, deosebind o învinuire de-o controversă şi, zefiemisindu-şi slăbiciunile, hachiţele de filfizon al destăinuirii, aşteaptă să se ivească într-un rădvan cu ponei / Dumnezeul poveştii.” (prof. Constantin Tomşa)

„PAGINI CU LITERE” (Marta Onu)

Marta Onu (Cocîrţă), născută la Târgu Neamţ în 1988, a absolvit Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu (2010).
În urma unei burse de studiu în Danemarca, în anul 2008, a obţinut licenţa în Teoria educaţiei, pedagogie.
În prezent este profesoară de limba şi literatura engleză la Liceul „VasileConta” din Târgu Neamţ.

„Poezia confesivă a Martei Onu glisează cu naturaleţe între două limbi, între două literaturi, între două lumi, stând de vorbă cu Dumnezeul Ortodoxiei şi citând din John Donne şi T.S. Eliot. Ni se dezvăluie un univers de bucurii simple şi angoase subite care, deşi personale, îşi află sorgintea într-o spiritualitate ancestrală ce răzbate în râsul copilului autoarei ca şi în accesele de tulburare şi îndoială. Să nu ne lăsăm înşelaţi de titlul timid: izvorâte din preaplinul unei sensibilităţi erudite, paginile acestea sunt mărturia unei căutări – a imaginii, a expresiei, a limbii – şi astfel a dorinţei de a face literele să cânte.” (Ana-Karina Schneider, profesor asociat la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu)

Poezia care te duce acolo, scrisă din suflet, a cărei formă se explică prin faptul că sufletul nu are măsură şi nu vorbeşte în rime. Poezia fiecărei zile, cu tot ce nu ştiai că ţi se pare sau nu ştiai cum să-i spui.
Aici, credinţa în Dumnezeu este aceea coborâtă cu picioarele pe pământ, pentru că i s-a găsit un loc raţional într-o viaţă şi, împreună cu credinţa în lucruri (fericire, nelinişte, iubire, imagini, dor, concret, pesimism, tot ce e inexprimabil…), îţi dă puterea să te ridici. Până la urmă, „o singură deschidere interesează: cea de dincolo de pământ./ Restul deschiderilor sunt suportabile” (Prinţul fericit).
Sensibilitatea literelor este de-a dreptul senzorială, dacă le citeşti brusc, se ascund; cuvintele se deschid în faţa ochilor şi colorează peisaje. Şi încă mă gândesc cum să răspund la: . .care e cel mai frumos sunet pe care l-ai auzit vreodată? Spre ce te-a îndreptat?” (Georgiana Frangulea, autoarea volumului de poezii Vis de lumina, Tărgu- Jiu, 2004)

„DEZVOLTAREA LA RĂSCRUCE. ORAŞUL ÎNCOTRO…?” – Dumitru Letos şi Cristina Letos