FILE DE MONOGRAFIE DIN CÂMPUL LUI DRAGOŞ ȘI PIATRA ȘOIMULUI, JUDEȚUL NEAMȚ
Monografia comunei Piatra Şoimului scrisă de profesorul Gheorghe Ţăbârnac şi ceilalţi autori este un studiu complex, îndeplinind toate cerinţele cerute de acest tip de lucrare aşa cum le-au definit cei mai importanţi sociologi români ca Dimitrie Guşti, H.H.Stahl sau Traian Herşeni care cereau un studiu cât mai amănunţit şi precis al tuturor cadrelor: cronologic (influenţa teritoriului), biologic (populaţie, alimentaţie, igienă), psihic (conformism, inovaţie, conflicte). Sunt consemnate şi descrise manifestările sociale economice (târguri etc.), spirituale (religioase, artistice, morale, ideologice), juridice (obiceiurile), politice, de organizare şi administraţie. Autorul pătrunde şi în mediul aşa ziselor unităţi sociale (familia, şezătoarea, cârciuma etc.) şi a relaţiilor sociale (vecini, relaţiile între sexe, precum şi tendinţele de evoluţie socială precum fenomenul de orăşenizare).
Monografia se adresează nu numai locuitorilor comunităţilor din comuna Piatra Şoimului ci şi publicului larg fiind scrisă cu suflet şi cu talent. Ea poate fi citită şi ca o operă literară. Capitolele au nu numai titluri inspirate ci conţin, inspirat, şi fragmente din opera lui Eminescu sau Ion Pillat, completate cu reproduceri de inspirate creaţii din folclorul literar. Autorii au mereu grijă ca informaţiile pe care le transmit, faptele de viaţă socială, economică, morală să fie integrate, ca semnificaţie, cu evenimentele istorice de pe întreg teritoriul României.
Studiul este, putem spune, exhaustiv descriind meserii (exploatarea forestieră, fierăria, plutăritul, rotăria, păstoritul), tehnologii şi aparatură (ştezele), floră, faună, culturi, toponimie etc. Autorul merge până acolo încât descrie şi planurile de arhitectură ale bisericilor şi imaginea pietrelor funerare analizate temporal. Dar, mai ales, în centrul studiului, sunt oamenii, «de ieri şi de astăzi », cu nevoile, ambiţiile, priceperea, talentul, ideile şi credinţa lor. Oamenii care au pus bazele unei comunităţi puternice în timp cât şi cei care şi-au apărat « nevoile şi neamul » jertfindu-se pe câmpurile de luptă.
Profesorul Gheorghe Ţăbârnac şi autorii au strâns un munte de documente, au cules părerile a sute de consăteni, au participat la sărbătorile de peste an, au încercat să înţeleagă fiecare gest af oamenilor, tineri, maturi sau bătrâni. înţelegând oamenii au înţeles mai bine evoluţia comunităţilor locale din Piatra Şoimului fie că ea s-a numit Luminiş, Calu Iapa, Neguleşti sau Poieni. Fiecare fiind o vatră de istorie şi spiritualitate, deoarece comuna se poate mândri cu o istorie multimilenară având în vedere artefactele istorice descoperite aici şi, în primul rând, cele aparţinând de cultura Cucuteni.
Monografia alături de mai vechea monografie a preotului Constantin Roşescu, este un monument al memoriei colective prin care cei mai tineri pot să-şi revendice cu mândrie rădăcinile româneşti. (Prof. C. H. Alupului Rus)
„ACORDURI LIRICE” – TODICĂ S. KIRILEANU
Profesorul George Brăescu prefaţează această carte apărută în 2017 la Editura „NONA”. ” Todică S. Kirileanu, fiul lui Simion Teodorescu Kirileanu, un reputat folclorist, a fost medic chirurg ftiziopneumolog de certă notorietate, cercetător ştiinţific şi publicist. În această carte ni se dezvăluie şi în ipostaza de poet de o remarcabilă înzestrare, intrat deja şi în atenţia posterităţii. În acest unic volum Todică S. Kirileanu ne dăruieşte o poezie cu solide conotaţii intelectuale, de fin cărturar, cu vizibile accente livreşti, fără să afecteze autenticitatea şi fără a fi fastidioasă, insidioasă şi incomprehensivă. Contăm, ca atare, pe o lirică confesiv-narativă, reflexivă şi chiar compulsivă, cu predilecţie evocatoare, foarte puţin difuză şi gongorică, care evită acrobaţiile şi peroraţiile verbale în folosul clarităţii şi care apelează la aluzii şi sugestii culturale din proxima contemporaneitate şi până în adâncurile antichităţii. în acelaşi timp, Todică S. Kirileanu ne livrează o lirică purtătoare de demnitate şi verticalitate, care refuză cu cerbicie aservirea şi compromisul înregimentării ideologice. Fapt ce-1 îndrituieşte să adopte o poziţie reticentă şi uneori infatigabilă, dar şi orgolioasă, fără a fi infatuată şi vanitoasă. Poezia lui Todică S. Kirileanu nu este una excesiv elaborată, ci mai degrabă meticuloasă, acribioasă, rod al unei inspiraţii fără patetisme învolburate şi fără mesaje sofisticate. Todică S. Kirileanu, intelectual rafinat şi cu un statut poetic elevat, ne surprinde, prin cartea Acorduri lirice, când genuin sentimental, când scrupulos cerebral, cu un material poetic veritabil, în care sufletul său vibrează fie pentru povestea sa de iubire, fie pentru dureroase poveşti existenţiale. Cartea îl situează pe Todică S. Kirileanu printre confraţii nemţeni din stirpea generaţionistă similară a unor Constantin Gavriliu, Har Mihailescu, Vasile Muscalu, Andrei Gâdei, Constantin D. Borş (Lucian Mircea), Ion Vremelnicu, Nichita Bistriceanu (trecuţi prin avatarurile proletcultismului şi realismului socialist şi împătimiţi frecventatori ai cenaclurilor literare Slova Nouă, Calistrat Hogaş, Petrodava, din Piatra-Neamţ). Cartea în speţă, pe care am publicat-o şi prefaţat-o ca să imortalizez spiritul şi amintirea lui Todică S. Kirileanu, nu are pretenţia de a se poziţiona la altitudinea unui demers critic încărcat de subtilităţi analitice si raţionamente teoretice. Am considerat că nu se cuvine, scriind prefaţa, să-mi asum alt merit decât acela de a exprima, cu precădere la adresa cărţii şi poetului, numai judecăţi de întâmpinare, puncte de vedere şi păreri personale având doar meniri explicative, apreciative şi admirative.
