OMAGIEREA ZILEI – BRÂNDUȘA IRINA IRIMESCU

A fost pe lume, în veacul XX, un suflet sensibil, un suflet de poet, care, din păcate, nu a putut dăinui decât douăzeci și unu de ani pe Pământ. Precum Nicolae Labiș, Brândușa Irina Irimescu a ars intens și s-a stins mult prea devreme, lăsând în urmă versuri care ating și astăzi sufletul celui ce le citește.

S-a născut pe 27 aprilie 1949, la Piatra-Neamţ, într-o familie de artiști, fiind fiica pictorului Dumitru Irimescu, cunoscut mai ales prin pictura bisericească.

A absolvit Liceul „Petru Rareş”, apoi s-a înscris la Institutul de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură monumentală, afirmându-se ca un talent deosebit. A început să scrie versuri la paisprezece ani. Singura carte de poeme, publicată postum, pe cheltuiala familiei, la Editura „Litera”, intitulată „Versuri”, ilustraţiile autoarei, (1971).

Alături de poezie, o altă latură în care s-a exprimat sensibilitatea ființei sale a fost pictura. Astfel, la începutul anilor 80 ai veacului trecut, la Galeria de Artă municipală din Piatra-Neamț întreaga comunitate artistică a urbei (Școala Populară de Artă, Teatrul Tineretului, filiala locală a U.A.P.) a ținut să onoreze memoria Brândușei Irimescu prin expozița omagială care a reunit cincizeci de lucrări ale artistei și printr-un montaj literar bazat pe versurile poetei.

S-a stins din viață în ziua de 9 iunie1970, la Bucureşti.

În volumul postum amintit, Ana Blandiana se exprima astfel: „Irina Brândușa Irimescu, plecată la 21 de ani – această vârstă de bronz, pe pragul căreia a rămas ca o emblemă și trupul zdrobit al lui Labiș – era prea sensibilă și prea fragilă, poate, pentru ceea ce în viață ar fi putut s-o aștepte. Poet și pictor de tulburător talent, a fost prea tânără pentru ca succesul să se intereseze de ea, iar acum e prea departe pentru a se interesa de succes. Sub paradoxurile acestui contratimp, a rămas numai creștetul ei de copil cu plete lungi peste care continuă să ningă inefabilul pur”.

Rămân tânără

“Mor… e simplu…
El n-o să plângă.
Voi curge…
îmbăiată în sângele meu
voi fi mai întreg!
De asta, pomule,
mor…
Aş fi vrut nişte lucruri prea sus…
Le-a tăiat buza cerului,
gura lui le-a zdrobit…
Vecia mea se termină aici!
Rămân tânără,
Iată!”

Surse de documentare: Constantin Tomșa – “Personalități ale culturii dun județul Neamț”, editurile Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014, “Paradox și contratimp – Brândușa Irimescu” din 22 septembrie 2019, postat de Violeta Simina Moșu în “Dor de Neamț”, Gheorghe Bunghez – „Demnitatea supravieţuirii prin cultură”, Editura „Nona”, Piatra-Neamţ, 2016.