Prima Doamnă a României moderne
Elena Cuza, cunoscută şi sub numele de Elena Doamna, a fost soţia primului domnitor al României moderne. Personalitate marcantă a istoriei noastre din veacul al XIX-lea, femeia care a stat, la bine şi la rău, alături de Domnitorul Unirii – Alexandru Ioan Cuza, a avut legături strânse, afective şi nu numai, cu ţinutul Neamţ.
Astfel, pe strada Ştefan cel Mare din municipiul reşedinţă de judeţ există trei clădiri legate de existenţa sa. Două case – una proprietate personală şi alta închiriată, în care a locuit.
Elena Doamna şi actele de caritate
Elena Cuza s-a născut în ziua de 17 iunie 1825, la Iaşi. După moartea lui Alexandru Ioan Cuza, „sfânta”, cum o numeau localnicii pe soţia Domnitorului, va fi soră la Spitalul de Copii „Caritatea” din Iaşi.
Din 1903 se stabileşte la Piatra-Neamţ, în casa situată pe Strada Ştefan cel Mare cumpărată, pe când se afla în Elveţia, de la familia ing. Bacalu. Aici a trăit discret ultimii ani de viaţă, făcând acte de caritate, cum ar fi, printre multe altele, donarea clădirii care va fi primul spital al oraşului. Aceasta este cea de a treia clădire din Piatra-Neamţ legată de numele Elenei Doamna.
La 24 ianuarie 1909, când se împlineau cincizeci de ani de la Unire, a fost vizitată de Nicolae Iorga, iar manifestările dedicate evenimentului s-au desfăşurat în faţa casei sale.
Nicolae Iorga omagiază memoria Doamnei Unirii
La puţin timp după aceea, pe 2 aprilie 1909, Elena Cuza a trecut în eternitate în casa închiriată de ea de la Piatra-Neamţ.
La înmormântarea Doamnei Unirii, la început de aprilie 1909, marele istoric al românilor, Nicolae Iorga, îi omagia memoria: „A murit la Piatra-Neamț femeia ideal de bună și modestă care a fost Măria Sa Doamna Elena, tovarășa lui Cuza-Vodă. Sunt sicrie pe care nu se depun nici florile cele mai din inimă închinate. Orice laudă, orice semn de durere par nepotrivite față de măreața simplicitate a ființei pământești, care, trăind între noi, cei plini de neajunsuri și păcate, a dus viață cerească, asemenea îngerilor. Dintre aceste ființe alese, a fost Doamna Elena, a cării viață întreagă înseamnă: uitare de sine, iertare pentru alții, binefacere ascunsă lumii. Odihnească în pace în acel pământ al țerii despre care spunea că numai cine s-a născut în cuprinsul lui poate să-l iubească! Pentru noi, cei ai pământului acestuia, ea n-a murit: icoana ideală s-a ridicat numai, prin cea din urmă, dacă nu și cea mai grea suferință, ceva mai sus, și un glas din timpurile mai bune a tăcut”,
În semn de preţuire a memoriei Doamnei Unirii, Şcoala gimnazială nr. 4 din Piatra-Neamţ îi poartă astăzi numele, devenind odată cu ultimul deceniu al veacului trecut Şcoala „Elena Cuza”.
