Alexandru Lambrior s-a născut în ziua de 12 ianuarie 1846, la Fălticeni, Suceava.

A urmat cursuri primare la Fălticeni, Târgu-Neamţ şi Piatra-Neamţ, apoi a absolvit Facultatea de Litere din Iaşi. A fost profesor la şcoli din Botoşani şi Iaşi.

Membru la „Junimea” (1972), a debutat literar în 1873. Sprijinit de Titu Maiorescu, devine bursier la Paris, pentru desăvârşirea studiilor (1875). Revine la Iaşi, unde este repetitor la Şcoala Normală Superioară, şi ţine cursul de filologie română la Universitate.

Membru corespondent al Academiei Române (1882), se remarcă ca filolog, devenind Membru al Societăţii Franceze de Lingvistică.

Are colaborări la „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, „Romania”.

Cărţi editate: „Limba română veche şi nouă. Tălmăcirea românească a scrierilor Oxstenstiem” „Carte de citire, cuprinzând texte vechi româneşti”, „Gramatica română. Fonetica şi morfologia”, „Studii de lingvistică şi folcloristică”, ediţie îngrijită şi cu introducere de Ion Nuţă, 1976.

A trecut în eternitate în ziua de 20 septembrie 1883, la Iaşi.

Sursă de documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”.