OMAGIU ADUS MEMORIEI DISTINSEI PROFESOARE ALEXANDRINA CAMELIA MANCAŞ

Postat pe de

S-a născut în ziua de 2 iulie 1933, în satul Chilia, comuna Talpa (Neamţ). A urmat Şcoala Primară din Talpa, Liceul„Petru Rareş” din Piatra-Neamţ şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti.

A fost profesoară la Liceul „Carol I” din Bicaz, la Şcoala gimnazială „Elena Doamna” şi la Colegiul Naţional „Petru Rareş”, dobândind gradele II şi I în învăţământ.

Rememorând anii petrecuţi în pedagogie, Doamna profesoară se destăinuia: „viaţa mea profesională a decurs normal. Am obţinut gradele II şi I în învăţământ, lucrarea mea pentru gradul întâi, în specialitatea cultură fizică medicală, publicată, fiind păstrată ani la rând ca model în facultate (şi copiată din când în când de mai tinerii mei colegi de profesie), iar filmul ce însoţea lucrarea a primit premiul întâi la Festivalul de la Praga, secţia pentru cultură fizică medicală, în anul 1973.

Ca profeor de educaţie fizică, am activat mai ales în domeniul atletismului, în gimnastica sportivă, baschet şi şah, participând cu echipe de elevi la concursurile şcolare republicane, unde ne-am clasat pe locuri meritorii. (…) Dintre foştii mei elevi, 11 au devenit profesori de educaţie fizică, după ce, în anii adolescenţei şi apoi, în anii de studii superioare, făcuseră parte din loturile naţionale la diferite discipline sportive.

Am avut marea bucurie ca una dintre elevele mele, Gabriela Ionică, care frecventa şi şcoala sportivă, antrenor fiindu-i profesorul Otto Hell, să devină portarul echipei naţionale de handbal feminin şi să obţină, după un campionat mondial, titlul de cel mai bun portar din lume la acel mare concurs sportiv.”

Între anii 1964-1971 a desfăşurat o susţinută activitate artistică, fiind de două ori, în1965 şi 1968, distinsă cu medalia de aur şi titlul de laureată a Concursului Naţional de Teatru pentru Neprofesionişti „I. L. Caragiale”, pentru care merite, în anul 1968, i s-a oferit un loc de studentă la Institutul de Teatru din Bucureşti, fără examen de admitere.

„Activitatea mea teatrală, la care s-a adăugat cea de autor dramatic, a continuat până în anul 1973, între timp jucând rolurile principale în piesa mea, „Omenie” şi în drama „Oamenii apelor” (creaţie a soţului meu, tipărită acum în volumul „Teatru”, ed. Capriccio, 2012) pentru care un ministru al culturii era cât pe ce să-şi piardă scaunul, fiindcă aprobase reprezentarea unei lucrări „dubioase” din punct de vedere politic.”

A debutat editorial cu romanul „Eternitate de trei ani”, prefaţat de Dumitru Almaş. Alte cărţi: „Iepurii de la Iepureni” – Editura „Nona”, Piatra-Neamţ, 1997 (unde a realizat şi desenele grafice care însoţesc textile); „Alb”, versuri, 1997; „Şerbeştii lui Talpă”, Editura „Nona”, Piatra-Neamţ, 2004.

A avut colaborări la diverse reviste: „Apostolul”, „Asachi”, „Ateneu”, „Revista de educaţie fizică şi sport”.

În ultimii ani se stabilise,împreună cu soţul, profesorul Mihai Mancaş,  în oraşul Nevers din Franţa, unde s-a dedicat picturii.

S-a stins din viaţă pe 28 mai 2020.

 Surse de documentare:

Acest articol a fost postat in Noutati.