Editura Nona din cadrul Centrului pentru Cultură și Arte “Carmen Saeculare” omagiază astăzi, 31 martie, memoria Iuliei Hălăucescu, artist plastic de primă mărime în viața artistică din secolul XX.
În 2007, la editura Nona a apărut volumul „Pasiune şi culoare”, semnat de prof. Coralia Letiţia Bunghez, una dintre persoanele cele mai apropiate de artistă.
„PASIUNE ȘI CULOARE”
Fascinată de talentul deosebit de povestitoare pe care-l avea Doamna acuarelei româneşti – Iulia Hălăucescu, autoarea s-a folosit de o promisiune mai veche a artistei. Aceea de a pune pe hârtie experienţa sa de o viaţă. Experienţa vieţii personale, precum şi cea a carierei artistice. Truda de a aşterne în scris amintirile şi-a asumat-o profesoara Coralia Letiţia Bunghez. Prietenia de aproape patru decenii care le lega pe artistă şi pe autoare a fost un amănunt care a înlesnit dialogul. Convorbirile s-au întins, ca timp, între ianuarie 2004 şi octombrie 2006, iar ca spaţiu, s-au concretizat în peste patru sute de pagini.
IULIA HĂLĂUCESCU (31 martie 1924, Tarcău, Neamț – 18 decembrie 2007)
Studii liceale la Piatra-Neamţ. A frecventat, temporar, atelierul lui R. Schweiţzer-Cumpăna.
Devine, vremelnic, studentă la Academia de Arte din Iaşi, instituţie care se va desfiinţa în 1950. La Facultatea de Filosofie din Bucureşti studiază prelegerile lui Tudor Vianu (1953).
Membru a U.A.P. din 1950 şi preşedinte al cenaclului U.A.P., Piatra-Neamţ
A vernisat peste șaizeci de expoziţii personale în Piatra-Neamţ, Roman, Iaşi, Botoșani, Bacău, Arad, Târgoviște, Târgu Mureș, Călărași, Mangalia, Medgidia, Mamaia, Suceava, Vaslui. A expus în Saloanele Naţionale de Grafică şi Pictură la Bucureşti şi a fost inclusă în selecţii româneşti din străinătate – Praga, Cairo, Damasc, Atena, Moscova, Istanbul, Beijing, Boston, Bagdad, Sofia, Berlin. A organizat retrospective la Bucureşti (1984) vernisate de Ion Frunzetti şi Valentin Ciucă, Iaşi şi Piatra-Neamţ (1984, 1994) precum şi la Bayonne, Saint Pied (1992).
A excelat în acuarelă, fiind, pe drept cuvânt, supranumită Doamna Acuarelei Românești.
În anul 2004, la Tarcău, a inaugurat Muzeul de Artă care-i poartă numele, loc în care pot fi admirate și astăzi lucrări de-ale sale.
„Artista Iulia Hălăucescu, devenită efigie culturală a oraşului Piatra-Neamţ, a dominat cu autoritate acuarela românească vreme îndelungată şi a cerut dreptul la exclusivitate. Or, cum ştim, în artă fiecare creator cere drept de cetate. În cazul său, cel mai mult contează disponibilitatea creatoare, modul original de a înţelege şi exprima miracolele de lângă noi. Iulia Hălăucescu a făcut ceea ce ştia mai bine şi i-a convins pe iubitorii de artă că acuarela nu este doar tehnica efemerului, înnobilând-o chiar cu virtuţile picturii. Elanul constructiv postbelic a aflat-o pe marele şantier de la Bicaz, unde nu a făcut economie de efort spre a sublinia dimensiunea revoluţionară a noii societăţi. Profitabilă în ordine materială, opţiunea a consacrat-o cu apelativul de «Rapsod al Bicazului» şi a generat o veritabilă legendă asupra acuarelelor sale monumentale. Pare o inadvertenţă asocierea acuarelei cu monumentalitatea, dar Iulia Hălăucescu a izbutit, cum se vede, imposibilul. Monumentalitatea nu stă în dimensiuni, ci în proporţii, cum ştim. Seria «Legendelor» trimite la narativ, iar ilustraţiile după opera lui Lucian Blaga către poematic şi spiritual. «Portretele» în acuarelă au, la rându-le, sensibilitate şi adevăr uman.
În totul, avem a face cu un artist a cărui notorietate antu¬mă sperăm să se prelungească şi la scara timpului viitor.”
(Valentin Ciucă, „Un secol de arte frumoase în Moldova”, Editura ART XXI, Iaşi, 2009)
