OMAGIU ADUS MEMORIEI MEDICULUI ALEXANDRU M. I. VITZU

ALEXANDRU M. I. VITZU

S-a născut în ziua de 23 noiembrie 1852, la Săvineşti, Neamț. Viitorul medic și fiziolog şi-a făcut studiile liceale şi universitare la Iaşi (Facultatea de Ştiinţe), unde şi-a luat licenţa în ştiinţele naturale, ca elev al faimoşilor savanţi Grigore Cobălcescu şi Dimitrie Brândză.

Bursier al statului român, urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe de la Sorbona şi a Facultăţii de Medicină din Paris (1877-1882), unde trece cu succes examenul Des grandes universitaires. A fost elevul şi colaboratorul naturaliştilor Henri de Lacase-Duthiers, Albert Dastre şi Paul Bert. A avut contacte ştiinţifice cu neurofiziologul Charles Édouard BrownSéquard.

În 1882 îşi susţine teza de doctorat la Sorbona, intitulată Cercetări despre structura şi formarea tegumentelor la crustaceele decapode, după care a lucrat în laboratorul lui Paul Bert, tot la Sorbona, şi în staţiunea marină de la Roscoff, acolo unde mai târziu va lucra şi Ion Cantacuzino.

A fost titular la catedra de zoologie şi fiziologie animală la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, Inspector general al şcoalelor, deputat şi senator, membru al Societăţii de Biologie din Paris, al Societăţii de Zoologie din Franţa, membru corespondent al Academiei Române.

În 1892, înfiinţează primul institut experimental din ţară, după modelul celor din Franţa, în care sunt făcute cercetări de fiziologie, incluzând şi numeroase subiecte de endocrinologie experimentală. Fiind fondator al şcolii româneşti de fiziologie experimentală, a scris o serie de lucrări, dintre care amintim aici: „Studiu asupra învăţământului din România”; „O nouă acţiune a pancreasului”; „La secretion interne de reins”; „La neoformation des ellules nerveuses”; „Recherches experimentales sur la secretion interne Ies reins”, cărți editate la Paris și la Bucureşti.

A trecut la cele veșnice în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie 1902, la București.

Surse de documentare: Constantin Tomșa – „Personalități ale culturii din județul Neamț”; „Revista Medicală Română” – Prof. Dr. Octavian Buda (Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Bucureşti).

Acest articol a fost postat in Noutati.