Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1918, în anul Marii Uniri, la Poiana Largului, Neamţ. Duhovnic, memorialist, arhimandrit, a frecventat peste doi ani şcoala complementară. S-a călugărit, în 1936, la Mănăstirea Durău. Înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cemica, va continua învăţătura la Vâlcea şi Roman.

A fost, în vremea celui de al Doilea Război Mondial, preot misionar pe frontul de Est. După încheierea ostilităţilor conflagraţiei mondiale, a fost arestat şi condamnat la 16 ani de închisoare.

După eliberare, în 1964, a fost angajat ca muncitor forestier, ulterior devenind preot-monah la Mănăstirile Secu şi Bistriţa.

Pune temelia Mănăstirii „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”, cu Schitul Paltin, de la Petru-Vodă, Poiana Teiului, Neamţ (1991), al cărei stareţ a fost.

A întemeiat revistele „Glasul monahilor” şi „Atitudini”.

În timpulvieţii, dar şi după urcarea la Ceruri a Părintelui, cu o mare contribuţie a scriitorului Adrian Alui Gheorghe, au fost editate volumele „Părintele Iustin Pârvu şi morala unei vieţi câştigate”, „Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfa şi iubire”; „Daruri duhovniceşti”.

A trecut în eternitate pe 16  iunie 2013, la Mănăstirea Petru-Vodă,acolo unde a şi fost înhumat.

Sursă de documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”.