Profesorul Ciobanu a fost, în decursul a peste șapte decenii, omul care a scris și descris tot ce are municipiul Roman mai valoros în domeniul artelor.
În anul 1998, Editura Nona venea pe piața cărții cu o propunere de lectură foarte atrăgătoare: lucrarea profesorului romașcan Gheorghe A. M. Ciobanu intitulată „LOCUL ŞI SPIRITUL, Valori artistice din Roman”. Lucrare în care sunt prezentate locuri, clădiri, edificii, dar şi mari personalităţi ale lumii culturale româneşti care şi-au împletit destinul cu municipiul Roman. Cartea filosofului Gheorghe A.M. Ciobanu este una aparte şi prin împărţirea de către autor a capitolelor principale – Destăinuiri, Rostiri, Trăiri, Doiniri, Priviri, Zidiri, Tălmăciri.
„Sunt aici pagini care se vor constitui într-un ghid al unor sensuri de adâncime şi al unei expansiuni de semnificaţii, pe care valorile artistice le ascund în ele. (…) Sunt pagini care vor conferi oraşului Roman, pe durata unei lecturi fugare doar, întruchipare de muzeu, deschis oriunde şi oricui, de o Grădină a Artelor în care zămislirile de frumos se rotesc imaginar în faţa noastră, oferind, mereu altfel, coregrafia imponderabilă a unor neştiute înţelesuri.” (autorul)
Gheorghe A. M. Ciobanu s-a născut la 25 martie 1925, la Roman. Este un distins profesor romaşcan, care și-a consacrat eforturile promovării activităților culturale. S-a remarcat ca eseist, publicist, critic de artă, muzicolog și scriitor.
Viitorul profesor s-a născut în familia lui Alexandru (zidar) și a Mariei (casnică). A urmat școala primară (Școala de Băieți Nr. 4), gimnaziul și liceul (Roman Vodă) în orașul natal Roman. După bacalaureatul susținut în Sighișoara (în timpul refugiului) în anii celui de-al Doilea Război Mondial și admiterea în învățământul universitar, pe fondul lipsurilor materiale și-a întrerupt studiile și s-a încadrat în învățământ, după care a reușit totuși să absolve cursurile Facultății de Drept din Iași – la fără frecvență, în 1949. A efectuat în perioada 1949-1951 stagiul militar la o unitate de vânători de munte, la Vălenii de Munte. Nu a profesat niciodată în magistratură, dar a continuat să predea între 1945–1985. A intrat în învățământ ca suplinitor începând de la școala care aparținea de Liceul Roman Vodă și, a continuat cu Gimnaziul și Seminarul Franciscan din Hălăucești, județul Iași (1945–1948), Școala de Muzică și Arte Plastice Roman (1959–1972), Liceul Roman Vodă (1960–1985), Liceul Agricol Horia. După 1989 a mai predat încă un deceniu la Institutul Teologic Franciscan și Seminarul Ortodox din localitate, până în 2002 (în total 6 decenii de activitate didactică). S-a dovedit a fi un cadru didactic, apreciat pentru erudiție, pregătire profesională și metodică.
„Secretul longevității activității mele nu este chiar un secret […] mi-am tras seva și puterea de la tinerețea cu care am fost mereu înconjurat, de la discipolii mei. Așa am reușit să susțin peste 3.000 de conferințe, să predau 63 de discipline ca profesor, în primul rând pentru că, după război, așa erau timpurile, fiecare profesor preda pentru o școală întreagă.” – Gheorghe A. M. Ciobanu (la aniversarea a 88 de ani)
Ceea ce l-a făcut cunoscut a fost însă activitatea pe tărâm cultural, efortul pe care l-a depus ducând la promovarea valorilor autentice ale culturii naționale și la îmbogățirea patrimoniul cultural. În calitate de activist cultural, Într-o viață dedicată cuvântului prin care a înnobilat și a dat valoare spiritului, a susținut lunar timp de 22 ani cicluri de audiții muzicale la Palatul Culturii din Iași. A susținut pe tărâmul artelor plastice vernisaje, s-a remarcat prin cronici artistice, susținerea unor lansări de carte sau stagiuni de inițiere muzicală (cum au fost audițiile muzicale comentate susținute lunar între 1972-1989 la Biblioteca Municipală din Roman), a fost gazda a diverse alte evenimente culturale din Roman la Biblioteca Municipală, Școala de muzică, Casa de cultură, Cercul Militar, Colegiul Național Roman-Vodă, precum și, timp de 25 de ani prezentator al spectacolelor teatrului de amatori. A conferențiat, a fost prezentator și gazdă culturală și la Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Târgu Neamț, Piatra-Neamț, Bacău, Bicaz și Bârlad. Sub patronajul Institutului de Geriatrie și Gerontologie Ana Aslan a susținut la Roman timp de 5 ani activitatea de meloterapie și artterapie în cadrul Universității Vârsta a III-a. Împreună cu profesorul Nicolae Gr. Stețcu și Gheorghe Mihalcea, a susținut înființarea a și condus activitatea cenaclului literar Garabet Ibrăileanu. În calitate de titular al unei catedre de Științe sociale la Universitatea Populară, a ținut un curs de Etică Estetică și Sociologie timp de 8 ani.
Prezent fiind la simpozioane, expoziții, vernisaje, sesiuni științifice, conferințe și concerte, eseurile pe care le-a scris cu aceste ocazii și pe care le-a strâns în Scrieri, s-au constituit astfel într-o cronică a vieții culturale și artistice din Roman timp de jumătate de veac (1964-2004). În completare, alte scrieri ale sale sale au dovedit că până la urmă, orașul natal a fost de fapt subiectul unei cronici a marilor spirite și așezări din piatră, care au conferit identitate acestei localități.
S-a remarcat în publicistica locală din Roman (Cronica Romanului, Gazeta de Roman, Ziarul de Roman, Școala Nouă,Clepsidra, Melidonium, Ecumenica), Miorița (Câmpulung Moldovenesc), Cronica Episcopiei Hușilor, Zori Noi (Suceava), Radio Iași, TVR Iași, Radio București, România literară, Convorbiri literare, Cronica (Iași), Antiteze, Asachi, Apostolul, Ceahlăul, Monitorul de Neamț (Piatra Neamț), Ateneu (Bacău), Pagini medicale Bârlădene, Bârladul, (Bârlad), Opinia Fălticeneană (Fălticeni), Știință și Tehnică, Psihologia, Flagrant (București).
În calitate de donator de carte și publicații periodice, a ajutat la îmbogățirea fondului de carte a Bibliotecii municipale Roman sub forma unei colecții care îi poartă numele și a contribuit semnificativ la constituirea fondului bibliotecii de artă a Muzeului de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni. Alte cărți precum și întreaga sa colecție de înregistrări muzicale și aparatură electronică muzicală au ajuns în patrimoniul Muzeului de Artă al Liceului Roman Vodă și al Muzeului de Istorie al Romanului. De asemenea, există date care îi atribuie un rol în salvarea a ceea ce a mai rămas din biblioteca-arhivă a Gimnaziului și Seminarului Franciscan din Hălăucești (în mare parte confiscată și arsă odată cu venirea la putere a regimului comunist), aceste cărți recuperate găsindu-se, deocamdată, în patrimoniul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași.
A fost membru al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ şi al Ligii Scriitorilor Iaşi.
S-a stins din viaţă lape 30 august 2020, la Roman.
