Ion Petriţa s-a născut în ziua de 11 ianuarie 1932, la Pângăraţi, Neamţ. A fost argat la familia lui Klaus şi a Evei Ritth (1946-1948), apoi ucenic la cizmăria lui Titel Ioniţă din satul Straja, Neamţ. A urmat cursurile şcolii elementare din comună, s-a înscris la Şcoala Medie Tehnică de Energie Electrică, Iaşi.
Profesional, a fost contabil la cooperativele de consum din Bicaz şi Roznov (1952-1954).
În 1960, s-a aflat printre primii angajaţi ai Hidrocentralei „V. I. Lenin” (azi, „Dimitrie Leonida”) de la Stejarul. A urmat cursurile Liceului din Bicaz, a absolvit o şcoală de maiştri (1972). Încurajat de ziarista Tita Chiper, pe când aceasta se afla pe şantierul viitorului baraj de la Bicaz, a scris şi a publicat articole în Ziarul „Constructorul” care apărea în localitate.
Debut editorial cu „Patima geloziei”; volume de proză scurtă „Captiv în paradisul albastru” şi „Amintiri din infern”.
Postum,în anul 2016, Editura Nona a publicat volumul de proză intitulat „DREPTUL LA VIAŢĂ. Reflecţii eufemistice”, cu o prefaţă a profesorului George Brăescu.
Ion Petriţa a trecut în eternitate pe 30 octombrie 2013, la Piatra-Neamţ.
