Dansul funerar practicat de obicei de fete în unele cimitire din Bihor a doua zi de Paşte, în Duminica Tomei sau de Rusalii este cunoscut sub diferite nume: Jocul pe Morminte, Moara, Mioara, Milioara, Jocul Felegii. Ceremonialul începe în cimitir, motiv pentru care este numit şi Jocul pe Morminte, înconjoară biserica şi apoi se continuă prin antrenarea şi a altor persoane, pe uliţele satului, peste câmpuri, spre satele învecinate. În timpul jocului, rolul suratelor din lumea de dincolo care poartă nume de flori (Lioara, Viorica, Milioara) este interpretat de suratele lor din lumea de aici. Dansul se compune din mai multe secvenţe ceremoniale: împărţirea suratelor în două cete inegale (una din cete are o surată în plus); aranjarea suratelor de o parte şi de alta a mormântului; trecerea suratelor din ceata mai mare în ceata mai mică, câte una, în ordinea textului rostit sau cântat de participante sub formă de dialog (fetele din ceata mică sunt invitate să-şi aleagă o surată din ceata cea mare) cu scopul, subînţeles, al refacerii echilibrului între lumea de aici şi lumea de dincolo; constituirea perechilor (o surată de aici cu o surată de dincolo); construirea podului, un tunel prin ridicarea braţelor suratelor perechi care se ţin de o nuia, batistă, năframă; trecerea pe sub pod (tunel) dintr-o lume în altă lume a persoanelor însoţite. Textul, rostit sau cântat pe o melodie caracteristică folclorului copiilor, are versurile penta- şi hexasilabice, caracteristice poeziei de ritual.
În Colinele Tutovei, Jocul pe Morminte a fost transferat din cimitir la priveghiul de înmormântare. Participanţii la priveghi se împart în două cete: fetele în casa mortului şi băieţii pe prispa casei. În unele sate fetele îşi pun nume de flori. Băieţii, care încep cântecul, strigă cu neme de flori toate fetele din casă. Adesea, când în casă rămâne o singură fata, aceasta îi chemaă pe cei de afară. În forma veche, ultima oară se striga mortul: “- Tot la noi mai mulţi/ Şi la voi mai puţini./ Daţi Merioarelor/ Surioarelor!…”
Sub diferite forme, jocul pe morminte, Lioara şi cântecul de priveghi, Merioare, au trecut în folclorul copiilor. (Ion H. Ciubotaru)
