La Sântandrei, după toate probabilităţile Anul Nou dacic, abundau practicile magice de aflare a ursitei, a viitorului soţ. Fata de măritat prepara din faină de grâu o turtiţă subţire şi foarte sărată numită Turtucă de Andrei. În deplină curăţenie trupească şi sufletească, o cocea pe plita sobei şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă ca să-şi potolească setea urma să o ceară de nevasă în cursul anului.

Alte fete, după ce soseau acasă de la sărbătoarea nocturnă numită Păzitul Usturoiului (29/30 noiembrie), semănau câte un căţel de usturoi într-un cocoloş de aluat. După modul cum încolţea şi creştea usturoiul semănat, se făceau anumite pronosticuri matrimoniale (Tudor Pamfile).

Timpul marcat de sfârşitul lunii noiembrie era însă favorabil şi pentru observaţii meteorologice şi astronomice. Unii bătrâni observau Cerul în noaptea de Ovidenie (21 noiembrie) sau de Sântandrei (30 noiembrie) şi noroceau anul: dacă va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dacă va fi pace sau război etc. Obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu într-o oală de pământ pentru a interpreta rodnicia ogoarelor în noul an este practicat şi astăzi. (Ion Ghinoiu)