Periniţa este un joc ritual al sărutului care a migrat de la priveghiul cu jocuri organizat la înmormântarea omului, la priveghiul de înmormântare a anului, Revelionul.

La excesele din noaptea Anului Nou, când oamenii fac totul peste măsură (beau, mănâncă, joacă, se distrează), se adaugă gesturile şi cuvintele licenţioase, jocul mascaţilor, dansul sărutului, supravieţuiri evidente ale orgiilor antice.

Revelionul este o petrecere de pomină egalată, ca amploare, numai de jocurile de la priveghiul de înmormântare organizat în unele zone etnografice până la mijlocul secolului al XX-lea. El se organiza „ca o mare bucurie la casa mortului. Lumea râde de se cutremură casa. Râd şi rudele mortului, şi copiii lui, şi toţi; nime’ n-are bai de mort, că,  Doamne iartă-mă, omul trebuie să moară”, ne transmite peste vreme etnologul şi geograful Ion Conea.

Periniţa, dans specific românilor, se juca în forme specifice, atât în noaptea de Revelion, cât şi la moartea şi renaşterea anului.