Radu Cosașu, scriitorul popular ale cărui scrieri pot fi citite atât în cărți, cât și în media, se află printre șapte nominalizați – alături de Gabriela Adameşteanu, Nicolae Breban, Dan Stanca, Dumitru Ţepeneag, Eugen Uricaru, Varujan Vosganian – la Premiul național pentru proză “Ion Creangă, Opera Omnia”. Desemnarea laureatului va fi făcută în cadrul unui program complex organizat de Centrul pentru Cultură și Arte “Carmen Saeculare” în zilele de 30 aprile și 1 mai.

Radu Cosașu

RADU COSAȘU

Prozator și jurnalist, pe numele său real Oscar Rohrlich, Radu Cosașu s-a născut la 29 octombrie 1930 în Bacău. Este fiul Melaniei (n. Wassermann) și al lui Isac Rohrlich, contabil. La București urmează studiile liceale (1940-1948), frecventează un an Facultatea de Litere (1948-1949), e cursant la Școala de Literatură “Mihai Eminescu” (1952-1953), fiind și redactor la “Scânteia tineretului” (1949, 1953-1956), iar mai târziu, redactor la revista ”Cinema” (1968-1987).

Debutează ca reporter la “Revista elevilor” în 1948 și deține ani de-a rândul rubrici la “România literară”, “Flacăra”, “Sportul”, “Informația Bucureștiului”, uneori semnând cu pseudonimul Blephegor.

Un prim volum, “Servim Republica Populară Română”, semnat Radu Costin, îi apare în 1952.

Este distins cu Premiul “Ion Creangă” al Academiei R.S.R. în 1973, cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971 și 1981.

Din 1993, este redactor la revista “Dilema”.

Înainte de a fi un autor, Radu Cosașu este un personaj al presei bucureștene din ultimii patruzeci de ani, publicând enorm, pestriț, când bonom, când acid, pe o scală extrem de întinsă, de la reflecții de moralist dezabuzat, la tablete fotbalistice, de la considerații despre triumful energiilor staliniste până la eseuri despre Charlie Chaplin, notații despre Isac Babel, Leon Troțki, Arthur Koestler și Albert Camus, trecând prin gastronomie, hipism, ciclism, melomanie, cinefilie, cu Caragiale și calamburul la butonieră, într-o nonșalanță tipică intelectualului de stângă, pentru care idealurile nu sunt altceva decât o perpetuă mirare în fața inevitabilelor eșecuri. Eșecuri consemnate, dar niciodată acceptate de-a binelea. Publicistica lui dovedește o frenezie extraordinară în fața faptului cotidian. Pagina înregistrează nesățios cele mai absurde ori profunde întâmplări, amestecându-le cu referințe livrești și cu trimiteri la propria experiență. Pagina de ziar e trăită ca o arcă a lui Noe: fie și cel mai simplu inventar de trimiteri ar ocupa câteva coloane. Însăși existența Personajului, așa cum începe acesta să se figureze odată cu primele două volume din “Supraviețuiri” (I-II, 1973, 1977) și continuă cu alte “supraviețuiri”, “Meseria de nuvelist” (1980), “Ficționarii” (1983), “Logica” (1985) și “Cap limpede” (1989), cartea axială a acestei creații, modelată „ziaristic”, nesfârșit colaj de utopii și ratări, de sentimentalism, bovarism, cinism, oportunism și hedonism ideologic: adolescent marxist, răzvrătit antipatern din rațiuni de ostilitate față de mica burghezie, devorator de Malraux, Popa Nan, Sărindar și Camus. Cosașu are mult din caragialianul Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu stalinismul și ceaușismul. (…)

În algebra lui sentimentală, Cosașu postulează: totul e serios, deci totul e joc, totul e joc, deci este înscris în legi și coduri severe. De aici perfecta democrație a textelor pe care le scrie: totală democrație a subiectelor, a sentimentelor, confesiunilor ce anulează deosebirile teroretice dintre genuri, dintre gazetărie și roman, poezie și reflecție moralistă, dintre cronica de film și cronica turfului (curselor de cai, n.r.) și existențialism.

“Libertatea noastră de litere”, spune ahtiatul palimpsest: “Într-o lume în care toate seriozitățile supreme sunt încremenite fie în arme, fie în porunci, fie în concepte – dovadă că de atâtea ori din concepte și porunci s-au făcut arme! – calamburul reprezintă una dintre ultimele libertăți – reale – ale cuvântului, poate cea mai intimă, poate cea mai propriu-zisă, libertatea lui de literă”.

Scrieri:
“Servim Republica Populară Română”, București, 1952; “Opiniile unui pamântean”, București, 1957; “Energii”, București, 1960; “Lumina!“, București, 1961; “Nopțile tovarășilor mei“, București, 1962; “A înțelege sau nu“, București, 1965; “Omul de 33 de ani scapă“, București, 1966; “Maimuțele personale“, București, 1968; “Un august pe un bloc de gheață“, București, 1971; “Viața în filmele de cinema“, București, 1971; “Supraviețuiri“, I-II, București, 1973, 1977; “Alți doi ani pe un bloc de gheață“, București, 1974; “Ocolul pământului în 100 de știri“, București, 1974; “Cinci ani cu Belphegor“, București, 1975; “Povești pentru a-mi îmblânzi iubita“, București, 1978; “Meseria de nuvelist (Supraviețuiri, III)“, București, 1980; “O viețuire cu Stan și Bran“, București, 1981; “Ficționarii (Supraviețuiri, IV)“, București, 1983; “Logica (Supraviețuiri, V), București, 1985; Sonatine. Portrete, schițe, tragedii, București, 1987; Cap limpede (Supraviețuiri, VI)“, București, 1989; “Mătușile din Tel Aviv“, București, 1993; “O supraviețuire cu Oscar“, București, 1997; “InSISIFicarea la noi, pe Boteanu“, București, 1998, “Autodenunțuri și precizări (plus câteva note informative, o addenda și spovedania unui convins)”, București, 20011; “Supraviețuirile, vol. I – Rămășițe mic-burgeze”, București, 2002; „Supraviețuirile, vol. II – Armata mea de cavalerie”, București, 2003.

(Dan C. Mihăilescu, extrase din prezentarea făcută lui Radu Cosașu în “Academia Română – DICȚIONARUL GENERAL AL LITERATURII ROMÂNE”, volumul II (literele C, D), Editura Univers Enciclopedic, București, 2004.)