În ultimele două secole Târgul de pe Muntele Găina din Apuseni a fost unul dintre subiectele obişnuite de defăimare a românilor transilvăneni de către falsificatorii istoriei lor. După aceştia, participanţii la târg îşi vindeau acolo fetele precum animalele. Locuitorii Apusenilor moţii, ţopii şi crişenii, care extrăgeau aurul pentru înfrumuseţarea palatelor şi catedralelor defăimătorilor, şi-au păstrat netulburaţi tradiţia multimilenară de a urca o dată pe an pe muntele lor sfânt, Găina. Spaţiul ritual de desfăşurare al târgului este Muntele Găina, hotar între două străvechi zone etnografice, Ţara Moţilor şi Ţara Crişurilor, între moţii din Vidra de Sus şi crişenii din Bulzeşti.
Manifestarea preistorică la care se înălţau rugi divinităţii protectoare a femeilor măritate, identificată de arheologi cu Artemis, Iuno, Diana, şi de etnografi şi folclorişti cu Sânziana sau Drăgaica, a asimilat de-a lungul timpului funcţii noi: schimb de produse (oale aduse de crişeni vândute pe unelte şi vase din lemn lucrate de moţi), petrecere, distracţie.
Târgurile care au funcţionat la început ca ceremonii de invocare a divinităţii protectoare a căsătoriilor şi femeilor măritate au fost atestate şi în alte localităţi: Hălmagiu (Bulciul Sărutului sau Târgul Nevestelor), Teiuş, Blaj, Recea (Târguri de Fete). La acestea se adaugă vestitele târguri ale Drăgaicei din sud-estul României.
Legendele despre Găina, pasăre cu aripi şi ouă de aur, numele Muntelui Găina, care adăposteşte târgul, desfăşurarea manifestării religioase la data când răsare pe cer constelaţia ce-i poartă numele, Găinuşa, şi alte argumente pledează pentru originea preistorică a Târgului de Fete de pe Muntele Găina. Sărbătorile solstiţiului de vară, inclusiv manifestarea de pe Muntele Găina, fac parte din patrimoniul cultural şi istoric al vechii civilizaţii europene dominată spiritual de Zeiţa Mamă. Aceasta împarte rod holdelor semănate şi femeilor măritate, înmulţeşte păsările, stropeşte cu miros şi leac florile pentru vindecarea bolilor. Prin trăsăturile sale, zeiţa aceasta este opusă zeului indo-european al focului şi Soarelui a cărui amintire o păstrează alte târguri de pe plaiurile carpatice – Sântiliile sau Nedeile de Sântilie. (Ion Ghinoiu)
