Abia am trecut de sărăbtoarea Sfântului Andrei și de aroma de usturoi de pe la tocurile ușilor și ale ferestrelor și, iată, ajungem la perioada de trei zile cuprinsă între 3 și 5 Decembrie în care poporul român credea și celebra, în vremea veche, Sărbătoarea bubatului, numită, prin diferite regiuni românești ori Sărbătoarea bubelor, Sărbătoarea vărsatului, Savele sau Savele bubatului.

Zilele bubatului începea discret pe 3 Decembrie, de Sofonia – nume popular al sărbătorii Sfântului Prooroc Sofonie –, continua cu intensitate maximă pe 4 și pe 5 Decembrie, de Sfânta Varvară și Sfântul Sava și se încjeia, prin unele locuri, în ziua de Sfântul Nicolae (6 Decembrie).

În aceste zile, mai ales femeile care avea copii, nu muncea deloc. Altfel, riscau să li se îmbolnăvească odraslele de boala bibatului, adică de variolă (vărsat).