SĂRBĂTORI ŞI CREDINŢE POPULARE – CIRCOVII DE VARĂ (14-22 iulie)

Pe vremuri, perioada cuprinsă între 14 şi 22 iulie era marcată de popor prin odihnă şi petreceri, sărbătorindu-se aşa-numiţii Circovi de Vară sau Circovii Marinei. În timp, perioada s-a restrâns la numai trei zile, cel mai adesea acestea fiind 16-18 sau 17-19 iulie; iniţial, Ciurica, Marina şi Sântilie, cele mai importante divinităţi ale perioadei, aveau fiecare câte trei circovi. Despre aceşti circovi se credea că sunt făcători de rele, păzind şi îngrijind de hrana fiarelor sălbatice. În vechime oamenii nu mai ştiau decât de Circovii Marinei, cele trei zile circumscriindu-se, aşadar, Muceniţei Marina comemorată în calendarul creştin-ortodox pe 17 iulie.

Credinţe populare legate de Circovi

Altădată, zilele Circovilor de Vară erau ţinute cu străşnicie mai ales de femeile îngreunate (insărcinate). Mai erau ţinute şi pentru ca oamenii să fie feriţi de poceală, ameţeală, nebunie, căzături, trăsnet, grindină, primejdie în vite. Ca şi Rusaliile, şi Circovii îi puteau lua pe sus pe oameni, cei „luaţi de Circovi” fiind socotiţi nebuni. Cine se îmbolnăvea acum, murea în câteva zile sau bolea un an întreg, după care îşi revenea. Femeile trebuiau să aibă mare grijă să nu dea, în aceste zile, gunoiul afară din casă, existând riscul ca acesta să ajungă în ochii Circovilor, fapt care atrăgea răzbunarea lor. Totuşi, femeilor le era acum recomandat să culeagă ceapă, usturoi şi pelin. Împreună cu tămâie, acestea erau duse la biserică. La terminarea slujbei, femeile dădeau foc la tămâie şi afumau usturoiul şi pelinul, care, păstrate, erau bune mai ales pentru lecuit „boala copiilor” (adică epilepsia). Unele femei storceau din pelinul cules o zeamă numită apă de pelin; cu aceasta, cei „groşi de obraz” puteau să-şi subţieze pielea feţei.

Ca şi Ciurica, ciclul Circovilor are multe conexiuni cu femeia, în spe­cial cu cea căsătorită. Aşadar, aceste sărbători marcau miilocul verii, timpul de cumpănă când principiul masculine al verii tinde să fie înlocuit de cel feminine al toamnei.

Sursă de documentare: Marcel Lutic, „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată.”, Editura Fundaţiei Academice AXIS, Iaşi, 2006.