Una dintre ocupațiile de bază ale locuitorilor din Neamț, pe lângă agricultură, a fost și creșterea animalelor. Această îndeletnicire a fost dezvoltată în zonă, datorită bogatelor pășuni și fânețe. În trecut, marii proprietari dețineau stânele de oi, cirezile de vite sau hergheliile de cai, pe când țăranii săraci aveau doar câteva animale pe lângă casă, reușind cu greu să facă față nevoilor vieții.

În acest ținut s-a practicat un păstorit local-zonal, spre deosebire de oierii transhumanți care își aduceau până aici turmele mari de oi din Transilvania.
S-a păstrat până azi organizarea tradițională a stânii, construită din lemn în care se folosește același inventar de obiecte: găleata și cupa din lemn pentru mulsul oilor, vatra cu ceaunul și cujba, strecurătoarea, hârzobul, ciubărul, budaca, linguroaiele, tăujerele,bărbânța, budalăul, etc.

Zootehnia organizată din zilele noastre a permis dezvoltarea fără precedent a efectivelor de ovine, bovine, porcine, fapt ce a determinat și apariția unor construcții adecvate.
Sursa: selecții din lucrarea Arhitectura populară din zona Neamț , Elena Florescu