ȘTIAȚI CĂ?

Ițarii reprezintă îmbrăcămintea specifică pentru bărbați, de mare simplitate și vechime. Două bucăți de postav formează cracii, iar pava pătrată îi unește în partea de sus, alcătuind turul. O sfoară se trece prin îndoitura de sus a cracilor, care rămân separați. Lungimea lor variază între 1 și 2 m, după destinație și bunul plac al purtătorului. Ițarii de lucru au lungimea obișnuită, fiind confecționați dintr-o țesătură subțire, albă, în patru ițe, din cânepă, in sau păr de oaie.
Ițarii de sărbătoare erau lungi, lucrați din postav fin din lână țigaie, strâmtați în partea de jos prin suprapunerea materialului, din care cauză se îmbrăcau foarte greu, dar se realiza o încrețeală decorativă. ,,Cu cât erau mai creți ițarii, cu atât era luxul mai mare”. Astfel de ițari purtau numai tinerii. Bătrânii îmbrăcau ițari drepți și largi sau berneveci groși, din suman alb, cu același croi ca și ițarii, numai că se completau cu doi clini pe craci și doi clini spre bată, în continuarea pavei
Ițarii care au rezistat în costumul popular bărbătesc timp de milenii, au fost treptat înlocuiți cu pantalonii, la început din același material, doar cu o morfologie mai complicată, pentru ca după al doilea război mondial să se confecționeze din stofă fabricată. Se pot vedea și astăzi în unele sate bătrâni îmbrăcați în ițari albi sau berneveci, mărturie a aceluiași conservatorism puternic manifestat de locuitorii din zona noastră.
Sursa: selecții din lucrarea Arhitectura populară din zona Neamț , Elena Florescu