Catrința este una dintre cele mai simple piese de port , formată dintr-o țesătură dreaptă, dreptunghiulară, de culoare închisă, cu care femeia își înfășura trupul de brâu în jos, suprapunând capetele în față.
În zona Neamț ca și în alte zone moldovenești putem urmări evoluția catrinței. Cea mai veche catrință întâlnită de noi în satele Cândești și Zănești, este catrința neagră, țesută din păr de oaie, în patru ițe, purtată la lucru până în zilele noastre. O formă mai evoluată este catrința ,,pestriță” din comunele Borlești și Piatra Șoimului, lucrată cu urzeală din păr negru de oaie și băteală din lână în două culori: mijlocul cu negru, și capetele cu roșu și negru.
Catrința neagră și catrința ,,pestriță” reprezintă variante locale. Cea mai răspândită este catrința cu vrîste ce are următoarele elemente definitorii: la mijloc dosul negru, la capete vrîste și pe margine bată roșie.
Interesant este rolul catrinței în cromatica costumului femeiesc de sărbătoare din zona Neamț, acela de a înviora și compensa sobrietatea cămășilor.

Și în cadrul catrințelor de sărbătoare putem distinge unele particularități microzonale. În satele din sudul orașului Piatra-Neamț la sărbători, se purtau catrințele din strămătură cu capetele roșii, străbătute de vrîste foarte înguste, numite ,,brăduți”, realizate din fire răsucite de lână verde, galbenă și albastră.
În comuna Gîrcina, femeile se îmbrăcau la sărbătoare cu catrința din strămătură, cu vrîste roz și fluturi. După primul război mondial a apărut în satul Cuejdiu, catrința cu flori pe vrîste, o creație deosebită locală, păstrată până azi ca element distinctiv în portul femeiesc din acest sat. În Bodești, comună recunoscută pentru frumusețea țesăturilor și cusăturilor, catrințele de sărbătoare, țesute din canva în două ițe, au vrîste și alesături geometrice din mătase policromă, iar bata roșie este prezentă numai pe dosul negru.
Între cele două războaie mondiale, s-a purtat și în zona Neamț zavelca, în formă de catrință, țesută în două ițe, din bumbac negru , cu alesături florale din mătase. Ea a reprezentat o modă temporară, mai puțin reușită, care a fost repede exclusă din portul femeiesc. O altă variantă fără efect a fost fota din catifea, cusută cu paiete.

Sursa: selecții din lucrarea ,,Portul popular din zona Neamț” de Elena Florescu