Un alt domeniu interesant al artei noastre populare este acela al prelucrării artistice a produselor din caș și cocă.
Ca parte integrantă a patrimoniului artistic popular, formele plastice despre care vorbim s-au născut și au evoluat pe teritoriul României ca produse ale capacității creatoare a țăranului nostru, în scopul înfrumusețării lucrurilor înconjurătoare, al practicării unor rituri și al continuării unor tradiții foarte vechi.
Multe din motivele ornamentale ce apar în sculptură, textile, ceramică se întâlnesc foarte des și la tiparele de caș, sculptate în lemn, la colacii de nuntă sau la turta dulce. Prelucrarea artistică a produselor din cocă, caș, unt, ceară, s-a practicat și se mai practică încă în multe alte popoare.
Iată o formă de clasificare a formelor artistice cunoscute pe teritoriul țării noastre, ținând cont, în primul rând de materia primă ce se prelucrează artistic și în al doilea rând de scopul pentru care sunt create, după cum urmează:
1) tipare de caș, păpușare sau tescuitoare de păpuși;
2)forme plastice de cocă :
a)pâini destinate sărbătorilor, cultului și anumitor practice rituale;
b)forme de turtă dulce executate cu ajutorul tiparului.
La cea mai mare parte a tiparelor de caș există unul sau mai multe elemente ornamentale centrale, în jurul cărora gravitează toate celelalte, creându-se în acest fel un ansamblu de cele mai multe ori simetric. La toate tiparele de caș, în afară de rozetă, cruci și denticuli apar steaua, soarele, bradul, știuleții de porumb sau conurile de brad, păsări, șerpi, flori, coarne, cârlige, inimi, triunghiuri, semicercuri, linii drepte și frânte.

Un păpușar interesant a fost găsit la Ceahlău –Neamț. Suportul lui are ca ornament doi șerpi încolăciți, care au deasupra gurilor deschise o coroană. Acesta este cel mai mare păpușar întâlnit, având o lungime de 35 de cm și este semnat cu litere chirilice Manoil Lefter și datat în 1846. Păpușarul se află în colecția Muzeului de etnografie al Moldovei din Iași.
Împodobirea pâinii constituie o îndeletnicire strâns legată de gustul pentru frumos care se manifestă în întreaga artă populară românească. Din cele mai vechi timpuri, femeile, adevărate artiste decoratoare de pâine, modelează și suprapun formele, se îngrijesc de aplicarea pistornicului, acesta fiind îndeletnicirea lor exclusivă.
Pâinea ornamentată poate fi :
1. cu caracter simbolic, rozete,cruci, animale;
2. cu caracter realistic : păsări, șerpi , flori, figuri umane, curci încârligate, cercuri sau spirale.
Arta prelucrării ornamentale a pâinii demonstrează la unii creatori populari un deosebit simț artistic, în care fantezia și respectarea tradiției se îmbină în mod armonios. Din cele mai vechi tipuri prelucrarea artistică a pâinii a avut ca scop principal o reprezentare simbolică, rezultată din concepția animistă despre lume, completată , mai târziu, cu simbolurile religiilor diferitelor popoare.

Sursa: selecții din lucrarea ,,Arta Populară Românească”