Din vremuri străvechi, românii procedează la ritualuri în care hrana are un important rol spiritual. Pentru a ostoi foamea celor morți sunt făcute pomeni, în zilele de sâmbăta, precum și în marile sărbători ale anului, în care pe primul plan este mâncarea și băutura. Din cartea Elenei Niculiță -Voronca, „Datinile și credințele poporului român”, scrisă acum mai bine de un veac, am ales capitolul în care se vorbește despre BUCATELE LA ROMÂNI.

„O altă mâncare-băutură la români e «covaşa». Se cerne de cu seară prin sâtă deasă, de toate făinele în covată: de păpuşoi, de sacară, de grâu, de hrişcă, se moaie cu apă caldă şi să lasă până a doua zi să dospească; a doua zi se pune în budăi şi se umple. Covaşa ca să o facă bună, trebuie să fie cineva meşter să o potrivească din făină şi din umplut. Pentru a o umple, trebuie să torni mai întâi o tingire de apă caldă numai «înfierată», apoi alta «cu mărgele» (când face apa mărgele) şi alta fiartă. Putina se pune pe cuptor şi până sara e gata, că altfel se face cum e borşul, iar sara se fierbe într-o caldare mare, ca să rămâie dulce. Apoi se pune iar în putină la răceală şi, când trebuie, o încălzeşte ş-o mănâncă cu pâne sau cu malai, ca laptele, cu lingura. Mai ales, se face covaşa în post. Dară dacă vrai să faci cuiva o şotie, pui o mână de sare în covaşă când dospeşte şi curge toată pe cuptor, fuge ca laptele.

Aluaturele cele mai plăcute la popor sunt plăcintele şi colţunaşii, dar mai ales plăcintele. Acestea se fac de mai multe feluri: «scuturate», «cu poalele în brâu», iar după ce să coc, să toarnă smântână fiartă pe deasupra, ca să fie moi, lăsându-se să stea câtva timp lângă foc astfel înăduşite ş-apoi tot să mănânci!

«Da’ ce-i acea?

Plăcinţică rumenită

Cu smântână smântânită,

Prin pară purtată

Pe după spate dată.» (Plăcinta dată ibovnicului)

„De plăcintă,

Gura-ţi cântă.

De varzare,

Şi mai tare.”

Alivencele se fac vara, când e frunza de curechi mare. Întocmai cum trebui să ai cârnaţi de Crăciun şi pască de Paşti, tot astfel şi de Sf. Petru trebuie să ai alivenci. Se fac din făină de păpuşoi cernută prin sîtă deasă, amestecând şi puţină făină de grâu. Făina de păpuşoi se opăreşte cu lapte, apoi se pune smântână, unt, o oală de chişleag scopt sau brânză, se pune mărunt tocat: marari, harpacică şi ştir roş şi se amestecă înlăuntru să dea gust; se toarnă cu lingura pe frunze şi se coc în cuptor. Când sunt gata se aşază cu smântână fiartă şi, după ce a întrat bine smântâna, se dau la masă: «Alivenci, plăcinte moi».”