Încondeiatul este o tehnică de înfrumusețare a oului jertfit (spart) de Paști cu motive zoomorfe, antropomorfe, fitomorfe. Tehnologia populară prin care oul devine substitut divin și operă de artă, cuprinde mai multe faze de lucru: alegerea ouălor proaspete, de găină sau de rață, prin scufundarea lor în apă (ouăle proaspete cad la fund, în timp ce ouăle vechi se ridică la suprafață); selecționarea ouălor mari și frumoase, cu coaja groasă și fără denivelări; degresarea lor, prin spălarea atentă cu apă caldă, la care se adaugă puțin oțet, pentru a prinde uniform vopseaua, fără pete; așezarea ouălor în poziție orizontală, într-un vas cu apă, pentru a alege bula de aer pe margine, nu la capete. Fierberea ouălor se face la foc domol, pentru a nu le plesni coaja.

Urmează, în cronologia operațiunilor de încondeiere, preparea vopselelor din plante. Pentru fiecare culoare se folosește un vas separat. Sunt confecționate sau pregătite (dacă ele există deja) uneltele de ornament, numite chișiță și feșteleu. Cele mai vechi condeie au fost lumânarea – cu al cărei capăt încins la foc se desenau pe ou anumite semne –, și pana de gâscă, care avea rolul cornului de ornat folosit de olar. Topirea cerii provenite de la albine se făcea adăugând, ca adjuvant, puțin cărbune pisat.

Odată realizate toate aceste etape preliminare, se trecea la încondeierea propriu-zisă a ouălor. Se scufunda oul în vasul cu vopseaua aleasă, pentru colorarea fondului. Era apoi șters de urmele de ceară. Asta, pentru oul monocrom.

Pentru oul încondeiat policrom, se repeta, pentru fiecare culoare în parte, operațiunile de mai înainte.

În prezent, local, sunt inversate unele faze de lucru, sau se folosesc metode noi de decorare: în relief, încondeiere cu frunze de plante, împodobire cu mărgele.