Ghinionul este o personificare a răului care îşi anunţă sosirea prin diferite semne: iepurele care traversează drumul, femeia ieşită în cale cu găleata fără apă, zbaterea ochiului. Cel mai cunoscut ghinion în România şi, în general pe mapamond, este numărul 13.

O asemenea superstiţie care înconjoară lumea are una şi aceeaşi cauză: numărul lunilor lunare dintr-un an solar care corespunde cu numărul exact al constelaţiilor Zodiacului: Peştii, Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul, Fecioara, Balanţa, Scorpionul, Ophicus care intră în componenţa eclipticii cu aproximativ 15 grade, Săgetătorul, Capricornul şi, a treisprezecea, Vărsătorul.

Anul, personificare a timpului calendaristic, se naşte la 1 Ianuarie, este copil, tânăr şi matur de-a lungul celor douăsprezece lunaţii şi constelaţii zodiacale, după care se degradează, îmbătrâneşte şi moare în a treisprezecea.

Cifra 13, care anunţa, în calendarul lunar, moartea şi renaşterea divinităţii adorate, apare şi în structura unor calendare vechi ale lumii. Întrucât la sfârşitul anului, marcat de a 13-a lunaţie şi de a 13-a constelaţie zodiacală, murea simbolic timpul şi divinitatea, acest număr a căpătat o conotaţie malefică, aducătoare de necazuri. Ţăranii marchează prin obiceiuri şi practici magice specifice partea sumbră a sfârşitului de an, fără să asocieze semnificaţia malefică a acestuia cu un presupus ghinion sau piază rea ce l-ar purta a 13-a lună lunară.  (Ion Ghinoiu)