FILIPII DE TOAMNĂ (10-30 noiembrie)

Pe vremuri, începând cu a doua decadă a lunii noiembrie şi până în primele zile ale lunii februarie, exista un adevărat lanţ de sărbători „lupeşti”. În acest interval de timp, lupilor, animale totemice pentru comunităţile arhaice, li se închinau aproape 30 de sărbători; una dintre cele mai importante era Filipii, Hilipii sau Cilipii de Toamnă, aceasta ţinând, în funcţie de zonă, de la una până la 12 zile, în perioada 10-30 noiembrie. Filipii erau consideraţi un fel de zei ai casei, apărători de rele şi de fiare sălbatice, în special de lupi.

De ce erau dedicate atâtea sărbători lupilor tocmai acum? Ei bine, această perioadă de circa 80 de zile se suprapunea peste sezonul în care lupii se înmulţeau, aceştia fiind acum mai periculoşi decât de obicei. În multe dintre aceste zile existau o mulţime de interdicţii ritual. Astfel, femeile căsătorite nu aveau voie decât să gătească şi să spele cămăşi, prin această spălare sperându-se că vor fi opărite gurile lupilor.

De altfel, sărbătoarea Filipilor le privea mai ales pe femeile căsă­torite. Acestea, la nuntă, primeau drept moştenire de la mame sau de la soacre un anumit număr de Filipi, zilele acestora trebuind să le respecte mai ceva ca pe duminici. În aceste zile, nevestele nu trebuiau să se pieptene, ca nu cumva să se îndesească pă­durile şi să se înmulţească lupii. Deşi măturau gunoiul, îl lăsau după uşă, fiind interzisă scoaterea lui din casă, crezându-se că în gunoi şi-ar putea găsi lupoaicele focul şi jarul necesar puirii.

Cu vreo câteva zile înaintea Filipilor, femeile lipeau cu lut crăpăturile din vatră şi uşa sobei, sperând că astfel vor lipi şi ochii lupilor. Pe aceeaşi linie a magiei imitative, femeile obişnuiau să încleşteze dinţii pieptenilor unii în alţii pentru ca şi gurile fiarelor să fie încleştate, în vreme ce foarfecele erau legate cu aţă, în credinţa că aşa se va lega şi gura lupului.