La început de aprilie 1968, odată cu reorganizarea adminstrativ teritorială a ţării, odată cu formarea judeţelor, a apărut o instituţie nouă, Casa de creaţie a judeţului Neamţ. Primul director al Casei de creaţie a fost profesorul George Podani. El a stat pe această funcţie doar câteva luni, până ce forul tutelar, Comitetul judeţean pentru cultură şi educaţie socialistă, l-a numit director pe George Bararu, George Podani trecând ca angajat al forului superior. Adică, se făcuse o rocadă între cei doi.
În noua sa calitate, de inspector al Comitetului, George Podani a rămas un slujitor de bază al culturii nemţene. A lucrat, până la pensionare (1968-1990), la aceeaşi instituţie (care, pe parcursul anilor şi-a schimbat denumirea, chemându-se succesiv: Casa de creaţie populară – în primii ani de funcţionare -, apoi Centrul judeţean de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă – începând cu mijlocul anilor ‘70 ai veacului trecut -, Centrul pentru Conservarea, Promovarea şi Valorificarea Creaţiei Populare – din 1990 – şi, finalmente, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ – începând cu luna august a anului 2001).
Pănă să ajungă să activeze la Casa de Creaţie, George Podani absolvise liceul din oraşul natal, Suceava, apoi Facultatea de Filosofie din Bucureşti, unde a rămas pentru câţiva ani, ca asistent universitar (1954-1958).
Stabilit, după 1960, în Piatra-Neamţ, George Podani a contribuit la punerea bazelor şi apoi la organizarea unor manifestări ample şi de succes – între ele, Vacanţe Muzicale, dar şi a altor mai mici, dar nu mai puţin importante.
A scris mult, punând în valoare arta şi cultura nemţeană, redactând texte pentru, printre multe altele, „România literară”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Îndrumătorul cultural”, „Asachi”, „Ceahlăul”.
Activitatea sa susţinută a fost remarcată de mulţi oameni de cultură, astfel că, în cadrul unei ediţii a Vacanţelor regretatul profesor şi compozitor Cristian Misievici l-a denumit pe George Podani drept „Patriarh al Vacanţelor Muzicale”.
După anul 2000, s-a retras în oraşul natal, urmând să-şi îngrijească mama, ajunsă la o vârstă venerabilă. Apoi, peste alţi câţiva ani, a venit vestea trecerii în nefiinţă a profesorului Podani. Nemaiavând alţi membri de familia sa în viaţă, nu am putut afla data exactă a decesului său. Se bănuieşte că ar fi înmormântat în vechea Cetate de scaun a marelui Ştefan, la Suceava.
