LA 1 AL LUI RĂPCIUNE ARE LOC ANUL NOU BIBLIC (BISERICESC)

Până în secolul al XVIII-lea, curtea domnească şi Biserica foloseau ca an oficial pe cel biblic, care începea la 1 septembrie. La această dată, Biserica creştină celebrează pe Cuviosul Simeon Stâlpnicul, numit de popor Simion Stâlpnicul sau Stâlpnicul. Acestuia îi sunt dedicate mai multe credinţe cu semnificaţie calendaristică: „Se numeşte astfel fiindcă toată viaţa lui a şezut numai intr-un stâlp înalt” sau „din pricină că toată viaţa lui a stat intr-un picior pe un stâlp înalt şi cu mâinile ţinea Pământul să nu cadă” (Tudor Pamfile). În ziua aceasta se efectuau numeroase observaţii şi previziuni meteorologice: „Sf. Simion ţine anul; cum e ziua lui, aşa e tot anul”. „Dacă dimineaţa e ploioasă, va fi primăvara ploioasă. Dacă e la amiază frumos, va fi anul bun. Dacă toată ziua e ploaie sau soare, va fi tot anul ploios sau secetos. Dacă este Sf. Simion posomorât, toamna e rea şi n-au chip oamenii să-şi strângă grânele” (Niculiţă-Voronca).

Preziceri meteorologice eficiente se efectuau însă prin observarea stadiului de dezvoltare a viermilor din gogoşile de stejar: „cine ştie să caute în ziua de Simion Stâlpnicul, e ca şi cum ar căuta în zodie. Dacă viermele va fi zburat pe această vreme, e semn că anul va fi secetos, uscăcios. Dacă viermele va fi cu aripi, anul va fi potrivit în roade. Dacă aripile nu-i vor fi crescute încă, anul viitor va fi bogat în roade” (Tudor Pamfile).

Se spune că în această zi păsările, în special, vrăbiile, „merg pe măsură, să-şi facă boierescul”, adică să transporte cu ciocul grăunţele care li se cuvin din fiecare holdă cultivată de oameni la Împărăteasa lor, unde se găsesc cămările lor pentru iarnă.

După urmele lăsate în obiceiurile şi tradiţiile orale, Anul Nou biblic (bisericesc) a influenţat puţin structura Calendarului popular.