Semnele identitare exprimate de pielea trupului la naştere au fost preluate de haina confecţionată şi îmbrăcată de om. Acest fenomen este bine exprimat de zicala „după coajă cunoşti pomul, după haină cunoşti omul”.

Chiar şi la începutul secolului trecut sexul, vârsta, starea socială, etnia, zona etnografică de provenienţă a unei persoane erau apreciate prin croiul, cromatica şi motivele ornamentale ale pieselor de îmbrăcăminte. Identitatea omului era recunoscută după haina îmbrăcată precum a melcului după cochilia purtată în spate.

Îmbrăcămintea reprezenta, după trupul acoperit cu piele şi păr, o a doua carte identitară a omului. Trăsăturile identitare ale omului au migrat din trup pe pielea trupului şi, de aici, pe adăpostul mobil, haina îmbrăcată, pe adăposturile imobile (casa locuită, gardul şi poarta casei ş.a.m.d.).

Un exemplu de migrare a semnelor/mărcilor identitare de pe trupul şi haina purtată de om pe alte obiecte este brâul, piesă vestimentară care încinge mijlocul trupului. Motivele ornamentale ţesute, cusute, împletite pe brâul bărbatului şi pe betele femeii au fost cioplite, sculptate, incizate, traforate pe brâielele caselor şi bisericilor, pe gardurile şi porţile gospodăriilor, pe semnele de hotar, pe stemele şi emblemele unităţilor administrative (plăşi, plaiuri, judeţe, provincii, ţară). (Ion Ghinoiu)